Gânduri..

31.10.2015, in miez de noapte:(
Zi neagră...
Gânduri negre...
Furie...
Neputinta...
Mila... Atât de multă mila fata de cei prezenți la locul tragediei..
Întrebări fără răspuns...
Nu-mi iese din cap nici o clipa întrebarea : De ce???
Nu-mi pot imagina durerea familiilor rămase fără copil/ sot/ tata... Nu-mi pot nici măcar inchipui sentimentul de deruta al celor instiintati ca au rămas fără ce aveau mai scump.
Doamne, îți multumesc încă o data pentru familia mea! Sa mi-i tii sănătosi si sa ma feresti chiar si de cel mai mic rău. Ii privesc cum dorm linistiti, fiecare in felul sau si mi se umple inima de recunostinta!