29.11.2017

Recunostinta

In Secretul- insemnari zilnice (Daily Teachings)- Rhonda Byrne, am citit un lucru care a rezonat cu mine.

Imagini pentru secret  rhonda byrne
Pe langa ideea centrala, referitoare la  faptul ca suntem ceea ce gandim si atragem ceea ce nu ne dorim tocmai pentru ca ne concentram pe problema si nu pe rezolvarea acesteia, ideea secundara la care m-am oprit eu cu gandul era de a scrie zilnic 100 de lucruri pentru care suntem recunoscatori.
Imagini pentru recunostinta
Asta pentru a constientiza cat suntem de fericiti, frumosi, norocosi si de ce nu, bogati cu putinul pe care il detinem fiecare din noi.
Imagini pentru recunostinta

Hai ca nu voi sta sa ma repet zi de zi, ca deh, motive avem cu totii, insa nu 100 diferite o zi dupa alta.
Imagini pentru recunostinta
Un test insa tot as face, desi 100 mi se pare un numar incredibil de mare.

Imagini pentru recunostinta
Acest experiment ar trebui sa ne lase in final cu sufletul plin de bucurie si recunostinta, o recunostinta care sa ne umple ochii de lacrimi. In timp, aceasta senzatie s-ar putea recrea instantaneu daca ne-am concentra dorindu-ne acest lucru. Hm, am sa caut exact pagina, sa o atasez, simt eu ca m-am pierdut in vorbe;))

28.11.2017

Eu sunt...

Am 'furat' ideea de aici si o si folosesc, pentru ca e cu adevarat frumoasa:

Spune trei lucruri frumoase despre tine insati

Gandul de azi:

Eu sunt lumina!
Eu sunt bunătate!
Eu sunt o mare de liniste!


La 12 zile dupa rezectie

Despre subiect am tot povestit aici, aici si aici.

Acum , la 12 zile dupa, ce credeți?

Inca mai am vânătăi..
Nu foarte vizibile, ce-i drept, se pot masca foarte usor acum,  insa sunt prezente..
Durere nu pot spune ca am avut. Cel mult o jena permanenta ce m-a împiedicat sa mananc la fel ca inainte si o teama a mea ca imi va intra mâncare sub buza si voi păți cine stie ce, ținând cont ca igiena in acea zona nu a putut fi deloc riguroasa.
Ma simt ok.
Mi s-a luat o piatra de pe inima si acum imi revin si de pe urma blocajului pe care l-am avut pe scaunul de tortura.

Intre timp mi-am facut si analizele si au iesit ok( daca nu in totalitate, macar au valori in creștere sau rezonabile, mai bine zis:)),ceea ce nu a putut decat sa ma bucure.

Vineri ( e luni noapte) - deci la 2 saptamâni si 2 zile de la operație imi vor fi scoase firele. Astept si astept si nu înțeleg de ce trebuie sa dureze chiar atat de mult.

Nu am fost văzuta nici macar o data de un specialist in acest interval. La primul apel, in urma căruia trebuia sa fiu văzuta a doua zi de la operatie s-a constatat telefonic :)) ca sunt ok. A doua oară cand am sunat ( probabil la vreo 7-8 zile de la intervenție, la final de tratament cu antibiotic) menționând ca am o jena ceva mai deosebita la locul operației si ma tem de vreo infecție am fost întrebata daca sunt umflata la fata( nu mai eram la acel moment decat foarte putin) si trimisa la plimbare ca nu am ce sa am , ca as fi prezentat umflaturi la fata si febra. ( Mulțumesc frumos, in 3 ani nu am avut febra niciodată si nu am acuzat nici dureri si uite unde am ajuns!)

Asta e! Ma întreb ce voi face in continuare. Teoretic as fi vrut sa-mi verific tot ce ce putea verifica la aceeași doctorița, oricât de mici ar fi problemele, întrucât chiar nu imi place sa ma plimb de colo-colo. Practic nu stiu daca voi putea trece peste ceea ce simt vis a vis de subiect. E ca atunci cand nu ai chef sa ieși din casa cand ploua cu găleata. Asa n-as mai avea eu chef de o noua intalnire.

In curand va avea loc si vizita la ortodont. Probabil nu voi putea corecta mare lucru in ceea ce privește poziția dinților mei din fata, insa macar am ocazia sa cer o părere.
Am gandit problema pe toate părțile: un aparat dentar nu cred ca mi-ar fi usor sa tolerez.
Pana cand aud verdictul insa , sunt liberă sa-mi dau si eu cu părerea.

17.11.2017

La 2 zile dupa tripla rezecție

Asadar la 2 zile dupa tripla rezectie:

Cum ma simt?
Mai bine!
Mult mai bine!
Mulțumesc lui Dumnezeu ca n-am stiut ce avea sa mi se întâmple.. N-as fi mers nici cu fanfara si escorta. Iar lucrurile s-ar fi agravat si ar fi fost mult mai rau pentru mine.
Așadar, ceva bun a iesit si de aici.

Dupa cum mi s-a spus: ''in prima zi va fi in regula iar din a doua va veți umfla si iar umfla , pana va veți reveni.''
Ei bine, la 2 ore eram deja umflata, cu obrajii căzuți ca o băbuța , cu buza de sus umflata si ciudata. Arătam ca un soi de maimuța botoasa.

Nu ca azi as arata mai bine.
La buza de sus începe sa se înverzească locul in care a fost fixată nu stiu ce ustensila ce a ținut-o cumva ridicată si îndepărtată de gingie.
La ochi au apărut doua umflaturi însoțite de cearcăne rosiatice.
Fata tot deformata imi e.

Maine probabil se vor concretiza de-a binelea vânătăile.
Voi fi minunata, ce mai!

Vorbind cu doctorița si constatand ca stau mai bine cu moralul ( s-o fi speriat si ea vazandu-ma asa distrusă :))), s-a decis sa nu ma mai vada azi, ca stie prea bine ce are de constatat, asa ca voi merge pe data de 1 Decembrie, așadar la aproximativ 2 saptamâni de la intervenție pentru scoaterea firelor.

Pana atunci , inca 3-4 zile nu-mi voi putea peria dinții, iar apa de gura va merge folosită doar cu moderație; merg inainte cu tratamentul antibiotic( Augmentin) pana la 7 zile, Linex pentru protecție, Ketonal -antiinflamator si analgezic pentru 3 zile si atat.
Ce nu știam si pare ok de reținut, e ca la 7 zile de tratament exista posibilitatea de a face Candida, iar pentru Prevenție iau Stamicin, o pastiluță la 12 ore timp de 7 zile.

Dupa cum se vede, n-am murit, desi cam asa simteam atunci si sunt mult, mult mai bine, de am chef de ras pe seama aspectului minunat pe care-l am.

16.11.2017

Rezecție - operație in toată regula

Nu stiu alții cum sunt, insa eu is tare temătoare de intervenții de orice fel, in general.
De o săptămana de cand tot așteptam sa vina ziua de care povesteam aici, de parca era sfârșitul lumii, am trecut prin toate stările posibile. Si nu exagerez cand spun ca intr-adevăr am simțit totul ca pe o catastrofa.
A fost oribil! De la un capat la altul!
Ziua întreaga a fost oribila.
Încărcată, foarte încărcată la munca; bine, pentru asta am zis bogdaproste, întrucât nu am avut timp efectiv sa ma gândesc prea mult si sa imi mai fac si alte griji. La 14 trebuia sa iau baiatul de la scoala. Cu mașina. Alt stres pentru mine.
La 15 trebuia sa intre intr-un concurs online ce avea sa dureze 2 ore, gândindu-ma ca dupa intervenție nu voi mai fi capabilă sa-i fiu alături.
Pentru ca laptopul nu se conecta la site, am facut logarea de pe telefon. Asta a însemnat ca nu mai stia nimeni de noi si nu am avut prezenta de spirit sa sun inainte soțul sa-i spun ca nu o sa mai putem comunica.
La 16,40 am închis testul.
I-am imbracat pe toti si am pornit spre cabinet. Acolo, surpriza! Totul închis!
Sun doctorița, care imi spune ca trebuia sa merg intr-un sat de langa noi , dar sa nu ma grăbesc prea tare, întrucât mai sunt doi pacienți in fata mea. Ii spun ca am 3 copii in mașina si-mi comunica sa las copiii undeva si sa vin la 18 , ca sigur intru atunci.
Unde sa-i las???
Am decis instantaneu sa-i lăsam acasa pe cei doi mari mari. Singuri! Pentru prima data!
Alt șoc si alte emoții de care nu aveam nevoie.
Ce sa spun? Am plecat la 17,30, am ajuns imediat. Primul pacient inca nu ieșise ,  a mai luat ceva timp dezinfectarea sălii, iar la al doilea pacient a durat inca o ora.
Cea mica a mea s-a agitat tot așteptând si i-a curs sânge din nas..
Mi s-a dat o fisa de cateva pagini in care am semnat de cel putin 5 ori chestii care nu mi se spuseseră. Nici macar nu stiu cum iL chema pe chirurg iar eu semnam faptul ca mi s-a povestit de către el ceea ce avea sa mi se întâmple si imi asumam toate riscurile posibile si imposibile.
Am intrat in sala de operații la ora 19, moment in care medicii au mers sa servească o pizza livrata fix atunci. La 19,15 inca așteptam..
Tensiunea care era acumulata a explodat fix pe scaunul de operație. Simteam ca nu mai începe odata, pentru ca sa ajung la momentul ăla nenorocit si ca mor daca mai simt teama aceea nebuna.
Am clacat inainte de a începe de fapt. M-am pus pe tremurat, medicul chirurg s-a enervat si mi-a vorbit aiurea, la modul ca el e aici sa faca treaba, nu sa ma aștepte pe mine sa ma calmez. Ca s-- grăbit sa intre in sala lăsându-si mâncarea si uite ce poveste ii e dat sa trăiască. Mi s-a facut greață pe loc. Am cedat si m-am apucat de plâns.
Probabil si-a imaginat ca e spiritual sau ca e cineva prea sus pus ca sa fie decent si sa dea dovada de omenie. Soțul meu mi-a spus ulterior ca probabil nenea chirurg isi imagina ca daca nu ma ia tare se prelungește agonia.
In fine, la 19,30 a început. Anestezii peste Anestezii, toate dureroase ca naiba.
Intervenția in sine nu a durut, am fost obligată sa tin ochii deschiși, sa-mi poată urmări reacțiile. Vezi, Doamne, brusc se temeau de un leșin.
Rezecția consta in tăierea gingiei si scormonirea in os cu freza si chiureta pana se înlătura țesutul mort/infectat/putrezit. Eu aveam o infecție urâta foc as zice. La 3 dinti, așadar a fost intervenție la triplu. Freza nu a fost una silențioasă, cum imi spusese doctorița, ci una pe care am auzit-o pana creier minute in șir si probabil mult timp de acum inainte.
Cand a început sutura deja ma dezmorțeam, așadar mi s-a mai oferit anestezie.
'Na si aici, na si aici - si aici , ca doar te doare!' La mișto, sa ma satur sa mai cer ceva.
Mi-a luat jumătate de noapte ca sa scap de senzația de amorțeala.
Sutura s-a facut cu o ața neagră, lunga si groasa. Un ac mare introdus prin gingie si extras cu un clește/patent , de credeam sa se rupe acolo si alta nu. S-a facut nod pe fiecare cusătura si s-a tăiat surplusul cu forfecuța.
la 20,30 am iesit pe picioarele mele, tremurând si cu sufletul si gingiile franjuri.
Am plătit 900 de lei pentru o ora de umilința si o săptămana de zbucium. Fara bon fiscal, fara nimic ce sa ateste ceea ce mi s-a facut.
Nu am putut vorbi, nu am vrut, iar de calmat m-am calmat doar dupa un plâns zdravăn, eliberator, cand m-am vazut singura.

Am ajuns acasa in jur de 21. Copiii erau ok, s-au descurcat săracii singuri.

De umflat m-am umflat instantaneu. Mi s-a modificat fizionomia si arat ca bau-bau.

Mi s-a spus sa tin tratamentul cu antibiotic pana la 7 zile, sa iau antiinflamator, care are rol si de atenuare a durerii, sa înghit saliva pentru a nu stimula sângerarea , sa nu dorm cu fata la perna, sa nu tin mana, batista , nimic la gura pentru ca generează caldura si nu e in regula. Si sa pun gheata. Am pus, insa probabil nu suficient.
Planul era sa ma umflu a doua si a treia zi de la intervenție.
Mai povestesc eu pe parcurs.

In concluzie:
Daca știam ce ma asteapta nu făceam asta de buna-voie nici moarta. Asta e de bine, întrucât totuși treaba trebuia făcută si problema rezolvată. Sper doar ca finalul a fost aici.

2-3 zile voi sta in casa, ferita de priviri curioase si de curent. Una peste alta, e iar de bine. In alte condiții as fi mers pe brânci la munca. Acum nu. Nu mai pot.

De acum e oficial. Cand nu mai pot, ma opresc si atat!
Declar solemn sa am grija de mine, pentru ca faptul ca am ajuns aici este tot o cauza a faptului ca m-am neglijat si nu mi-am facut niciodată timp pentru mine.

14.11.2017

Ziua premergatoare interventiei

N-am dormit azi-noapte.
N-am dormit nici ieri noapte.
De o saptamana nu am liniste...
Mai am mai putin de 2 ore pana ma voi aseza pe scaunul dentistului , intalnire de care am povestit aici. Stiu ca adevarata actiune se va intampla maine, insa emotii am si pentru astazi. Mari de tot, as zice.
Sper ca dupa ce va fi trecut totul sa pot intra linistita aici, razand de teama asta nejustificata.

08.11.2017

Probleme cu dintii

In Weekend am simțit un usor disconfort la dinții din fata. Fiind îmbrăcați si având de fel sensibilitate la ei, m-am plâns soțului, care m-a si programat la dentist. Era destul de aglomerat si mi s-a zis sa vin undeva la sfârșitul săptămânii viitoare.
Am facut in prealabil o radiografie la întreaga gura. A durat maxim 10 minute si a costat 50 de lei. Doctorița a primit rezultatul instantaneu pe e-mail si ne-a si sunat.
Sinceră sa fiu, m-a speriat. Augmentin începând cu acel moment si programare de urgenta a doua zi pana-n prânz. Adica ieri.
Domeniul asta ma sperie in mod deosebit si cum de fel sunt o fire panicoasa, cu atat mai mult.
In fata doctoriței insa m-am vazut mai linisitita. Sper sa fiu astfel pana la capat.
Ieri mi s-a facut o incizie, pentru a elibera Punguța cu surprize ce se acundea la rădăcina unuia din dinții din fata, in țesutul moale, de fapt sursa disconfortului simțit de mine.
 M-a costat 70 de lei, s-a folosit o lama si s-a facut sub anestezie. In mod normal e de ajuns un puf de spray, insa eram prea agitata.
Pe film nu apare decat problema ce afectează osul, ce se afla la celălalt dinte si pentru care mi s-a grăbit intervenția.

Pentru ca nu e totuși foarte clar de unde pleacă totul, voi repeta radiografia, insa doar pentru dinții cu problema. De aproape probabil se va vedea exact ce si de unde vine.

Faptul care ar fi trebuit sa ma avertizeze de apariția problemei ar fi fost gingiile inflamate , vinete si cu sângerările apărute la periaj. Le-am ignorat, am neglijat cu totul dantura din motive diferite si am ajuns aici.

Așadar săptămana viitoare pe vremea asta o sa fiu un munte de nervi.
Marti voi fi pregătită de doctorița pentru intervenția de miercuri a chirurgului. Nu stiu alții cum sunt, insa pe mine chiar si numai cuvintele astea ma îngrozesc.
O sa o iau insa ca atare si o sa astept nimic altceva decat sa imi vad problema rezolvată.
Intervenția pe care o voi suferi se numește rezecție.
Cu o zi inainte de ea voi începe sa iau antibiotic, tot Augmentin, insa de data aceasta pentru 7 zile.
Am intrebat si mi s-a spus ca este in sine o decopertare a rădăcinii dintelui, care ar trebui sa dureze undeva la 20 de minute, sub anestezie, timp in care se chiureteaza zona afectată astfel încât sa rămână osul curat.
Ulterior , in timp, osul se va regenera si golul ramas se va umple singur.
Dupa rezecție ma voi umfla, ma voi umfla , pana cand va începe sa cedeze inflamația si pana lunea următoare sa fiu capabilă sa ies din casa , sa merg la munca.
Urmează apoi partea estetica, de care voi putea spune ceva doar cand voi STI ca am scapat de infecție.

Acestea sunt gânduri la rece, scrise asa cum le-am reținut, ca si cum sunt detașată de problema.
De fapt astept sa treaca, sa pot sa scriu partea reala, a ceea ce voi trai de fapt.
Nu voi căuta pe internet, cum am fost mereu predispusă. M-am speriat întotdeauna foarte rau atunci cand am facut-o, astfel încât acum voi merge inainte orbește.

Sper sa fie bine.