29.03.2014

Cris-Tim te face superstar~

Tocmai ce vorbeam de verisoara mea, Carina, care a fost finalista la Next Star in editia precedenta.
Nu cred sa existe om din tara asta care sa nu fi urmarit macar o data clipul in care a interpretat-o pe Mirunica alaturi de Doamni Doamni, odata doar, nu ca mine de 100 de ori pe putin.
Daca aveti curiozitatea, filmul poate fi vizionat aici.
 
Am ras si am plans de nenumarate ori, de bucurie si mandrie pentru ea si pentru parintii ei, care nu-si mai incapeau in piele vazand ca tot efortul lor nu a fost in zadar. Si acest efort nu a fost deloc de neglijat; ca sa faci naveta la 400 de km de casa cu un copil totusi micut, sa stai ca parinte cine stie pe unde  o saptamana, doua, trei, de dimineata pana seara prin platouri de filmare pentru a insoti micuta, cat au durat filmarile si sa neglijezi locul de munca cu riscul de a-l pierde, nu e deloc usor.
Spuneam intr-un articol in urma ca oricat de mult am fi iubit-o si incurajat-o, ca deh, era de-a noastra si normal ca ne era draga, nu am fi sperat vreodata sa aiba un asa impact.
Ca doar..ce este talentul care nu a fost descoperit, ce este frumusetea care nu a fost expusa, ce este istetimea si charm-ul personal cand e vazut doar de cei dragi?
 Cris-Tim ofera o sansa incredibila parintilor de copii carismatici, frumosi si isteti. Cris-Tim te face superstar ( click pe link) ne indruma sa ne inscriem copiii intr-o competitie frumoasa, care ar putea avea rezultate minunate pentru noi ca si parinti si pentru cei mici.
Va redau mai jos careva detalii:


Cris-Tim te face superstar!
Mecanismul este urmatorul: oamenii isi filmeaza copiii spunand cat mai dragut “salam sasesc”
si raspunzand la intrebarea “Daca ai fi tu mama mea si eu copilul, ce m-ai pune sa fac?”si
 urca filmuletul in platforma concursului: www.superstar.cristim.ro .
Pe platforma, parintii pot gasi mai multe detalii despre concurs.
Pot fi inscrisi
copii cu varsta intre 3 si 7 ani. Filmuletele sunt votate de public. Apoi din
primii 5 castigatori saptamanali in ordinea votului publicului, juriul decide 2 finalisti pe
saptamana, in asa fel incat la finalul celor 4 saptamani de concurs sa avem 8 finalisti.
Juriul este format din 2 reprezentanti ai departamentului de marketing Cris-Tim, regizorul
noului spot si directorul de creatie al agentiei care realizeaza campania.
Concursul se desfasoara in perioada 17 martie-13 aprilie, iar pe 14 aprilie vor fi anuntati cei 8
copii castigatori. 
  
Ce parere aveti ? V-am convins ca puteti realiza orice va doriti? Copilul dvs perfect- ca doar asa
 il vedeti;) nu merita sa iasa in  evidenta de pe acum , chiar daca are doar 3 ani? 
Atat de dezinvolti si lipsiti de emotii cum sunt, ar dezarma orice public. 
Mai-mai ca l-as inscrie 
si pe-al meu copil daca i-ar semana Carinei macar 2%. Din pacate e rusinos foc;), nu cred
 ca ar coopera nici la filmari nici la sedinte foto. 
Fetita mea in schimb, ar face istorie! Ma jur ca da! Un zambet ce are fericita de ea si 
o personalitate de invingatoare, incat nu m-as indoi nici o clipa de calitatile ei. Din pacate
 e prea mica, are abia un an si 4 luni, insa e prima si ultima campanie pe care o ratez. 
Fetita mea va fi cineva, o sa vedeti!
Bonus, o imagine-doua-trei-patru( somebody stop meee, please;)) cu ea pentru cei ce
 ma citesc si-o promisiune pentru mine;):


 
 

Despre stiri si o vedeta in familie

In casa  noastra, sefi pe telecomenzi sunt copiii.
M-am resemnat;)), ha ha..indata incep sa uit la ce foloseste o telecomanda.
Va puteti imagina ce fel de programe urmaresc ei si cat de interesati ar fi de orice altceva decat de desene animate.
Cand ajungea candva sotul meu de la munca, prima data deschidea tv-ul in cautarea stirilor. Acum isi deschide laptopul, intrucat pentru a urmari ceva la televizor vede ca are de stat la rand mult si bine ca sa auda pe fuga 2 titluri din care, fara detalii, e clar ca nu poate intelege mare lucru.
Ce noroc pe noi insa ca internetul a luat o asa amploare, de ne ofera tot ce se poate, in timp real chiar. Nu de mult am descoperit insa mondonews.ro. La politica nu ma pricep, la economie chiar nu ma bag, de sport nu vreau sa aud, meteorologia ma deprima, ca deh, pana nu vine vara e ca si cum as pune sare pe rana, insa partea ce tine de social, turism, auto,stiinta, life, parca-s subiecte pe care le pot strabate cu usurinta, indiferent cati copii m-ar trage de maneca fix in acel moment.
Nu de mult, am obtinut confirmarea faptului ca suntem o familie de artisti. Carina, scumpa mea verisoara si-a vazut indeplinite toate visele ei cele mai frumoase si a fost la un pas de a castiga marele premiu in cadrul competitiei Next Star. Stiam ca e buna, stiam ca e un copil deosebit si talentat cu adevarat, insa avem retinerile mele in ceea ce priveste desfasurarea show-ului.
Stiam ca va participa la preselectii, mai apoi am fost anuntati ca in data de..la ora de..o putem vedea la televizor. Mai multe detalii nu am primit, ca deh, erau confidentiale. Ma si mir de faptul ca s-a putut pastra secretul, avand in vedere ca difuzarea a fost la un interval foarte mare din momentul filmarilor.
Ce mandrie, un copil modest, de la tara, sa apara alaturi de asemenea nume celebre...Pai cum era sa nu fim prezenti la ora stabilita lipiti cuminti de televizor??? Supriza a fost imensa! Reprezentatia Carinei ne-a dat pe spate, am ras cu lacrimi de la inceput pana la sfarsit si apoi, felicitand parintii telefonic, am plans in hohote de bucuria si mandria lor.
A doua zi la lucru am stat doar cu telefonul in mana, aratand iar si iar celor interesati, filmul cu minunea noastra de copil! De fiecare data mi-au dat lacrimile si mi-am dorit sa fi fost acolo in momentul in care a fost mentionata drept castigatoare a editiei respective.
Nimic nu poate eclipsa bucuria sincera a unui copil in fata unei realizari de o asa anvergura.
Nu pot garanta ca va merge in continuare pe acelasi drum, insa momentul de glorie l-a avut..si a fost imens...iar solicitarile de dupa emisiune a asigurat parintii ca nimic nu a fost in zadar.
Aici e prima stire si a doua stire rederitoare la ea si la intrarea in finala si tot acolo este o trimitere la filmuletul in sine, in care poate fi vizionat rolul ei de exceptie.
Carina Mihaila este castigatoarea Next Star din 24 octombrie
Aici se pot gasi detalii referitoare la a doua reprezentatie, in urma careia insa, la departajare, a pierdut locul 1 la milimetru.
O sa ne intrebam mereu care ar fi fost soarta micutei daca ar fi primit locul pe care zicem noi ca l-ar fi meritat si pe care il va purta mereu in inimile noastre.
Carina e o invingatoare si imi doresc sa aiba curaj sa isi urmeze mereu visul!

28.03.2014

De unde ne imbracam?

Inca de dupa Revolutie, Romania a fost impanzita de standuri si standulete, chioscuri si chiosculete, centre comerciale in care intreprinzatorii platesc o anumita chirie pentru privilegiul de a-si expune produsele intr-un soi de piata ambulanta, care mai de care mai aglomerata si mai kitch-oasa.
In orasele mari, din fericire au aparut centrele comerciale ce par a comercializa produse ceva mai acatarii, de care insa noi, locuitori ai provinciei nu ne putem apropia decat ocazional.
Recunosc, eu apelez frecvent la ele. Ca deh, nu imi cumpar zilnic haine si pot sa fac un- sa-i zicem sacrificiu( sa-i zicem doar, ca deh, cel putin in cazul meu, nu e vorba de nici o suferinta, poate doar cea a portofelului/ cardului, care ramane debusolat si in  pielea goala in urma interventiei mele;)
Perioadele mele preferate de asediu sunt toamna si primavara, cand se schimba sezonul si preturile devin mai prietenoase cu buzunarele noastre.
Toamna o iubesc eu si nu prea, ca deh, costumele de baie cumparate in septembrie nu prea ma ajuta pana le vine vremea, iar eu una am toate sansele sa nu le mai gasesc pana atunci.
Primavara insa e raiul meu. Nu cred ca isi poate imagina cineva vreodata cate chilipiruri mi-a fost dat sa indes in dressinguri de dragul unor produse care nu 'puteau' sa mai astepte nici o clipa. Cu iernile noastre lungi, am adunat anual pana la sfarsitul lui februarie de-a ghete, cizme si paltoane cat pentru 10 vieti.
Iubim asadar brandurile straine cu pasiune si suferim de zor atunci cand apare noua colectie de care cu greu ne putem apropia uneori.
Stim noi insa ca multe din aceste produse sunt realizate in Romania???
Nu o data mi-a fost dat sa descopar cu uimire eticheta Made in Romania la hainele preferate si am mai multe curele despre care nici nu as fi visat ca-s facute de manutele noastre harnice, daca nu as vedea cu ochii mei inscriptiile.
Norocoasa din fire, am mai descoperit comori in outleturi la noi in tara, fara a sti cu siguranta ca e by Zara,A&C,River Island sau Benneton . Nu stiu daca erau capete de stocuri, produse cu defecte, produse fara eticheta sau mai stiu eu ce, dar stiu ca erau productie romaneasca 100%care prin nu stiu ce minune nu fusesera instrainate.
Si mi-as fi dorit la maxim sa mi le pot cumpara dintr-un loc anume, frumos si aerisit, din tarisoara noastra, trudite de mainile harnice si talentate ale lucratorilor autohtoni, la preturi de care sa ne putem atinge la orice ora, fara a suporta taxe peste taxe nejustificate, doar pentru ca apare intr-un final firma care nu ne tine uneori de foame.
Unde vreau eu sa ajung? Uitati aici:

AfaceriTextile.ro – portalul de afaceri pentru industria usoara. Producatorii romani de haine, confectii si tricotaje merita sa fie promovati. Daca producatorii romani au o calitate recunoscuta si lucreaza pentru cele mai mari case de moda noi de ce nu putem cumpara direct de la producatori ?

Oare nu putem face nimic in acest sens? Eu cred ca da!

25.03.2014

Camera de copil mobilata cu StejarMasiv.ro

Sta in firea omului sa isi doreasca mai mult si mai mult, deh, piramida nevoilor nu a fost creata de oarecine.
Cand nu aveam inca o locuinta a noastra, ne-am fi multumit chiar si cu o camaruta de 3/2, numai sa fie numele nostru scris frumos pe usa si la care sa existe doar doua chei.
Iata insa ca a aparut si apartamentul visurilor noastre, pe care l-am mobilat si l-am utilat dupa gustul nostru si el ne-a facut fericiti cativa ani, pana a devenit neincapator pentru familia noastra marita.
Am cautat mai apoi o casuta, deoarece unde oare pot creste mai fericiti doi copii decat la curte, cu spatiu de joaca din belsug si fara pericolele care existau in parcarea din fata blocului nostru?
Am gasit si casuta, copiii sunt tare incantati, iar noi ne dam peste cap sa o amenajam printre picaturi, asa cum stim noi, fara a cheltui sume imense, intrucat nu ne permite bugetul cine stie ce extravagante.
Bineinteles ca prioritate au cei mici, asadar camera lor e prima pe lista in ceea ce priveste amenajarea.
Avem noroc, nu e chiar mare graba, cea mica are abia 1 ani si 4 luni si doarme inca in patutul ei, insa timpul trece repede si ce e facut e bun facut.
Ne dorim elemente de calitate, simple si frumoase si bineinteles durabile in timp.
Pentru ca avem deja un parchet deosebil din lemn de stejar de care suntem foarte mandri si care a fost admirat mai ceva decat rochia mea de mireasa;)), am hotarat sa ne cautam macar pentru o parte din camere, mobila din lemn masiv.
In cautarile noastre infrigurate, s-a detasat lejer aceasta idee de camera de copil :
<img src=”http://stejarmasiv.ro/wp-content/uploads/2013/05/pat-supraetajat-dublu.jpg” alt=”camera copii” /> 
 Este loc berechet pentru doi copilasi, fie ei mai mari sau mai mici, mobila este moderna, frumoasa si aerisita si baiatul cel mare a dat deja 'comanda': Asa imi doresc sa fie camera mea si in nici un caz altfel!
Mie una imi place mult de tot ideea de pat etajat, mi-am dorit mereu sa am si eu un pat astfel, insa fiind singura la parinti, normal ca nu s-a justificat;)) si nu l-am primit nicicand! 
Am sa regret mereu ca nu am stat si eu in anii facultatii intr-un camin studentesc, sa beneficiez de inaltimea patului de la 'etaj', insa acum voi avea ocazia sa testez pe pielea mea avantajul unui asemenea mobilier. Stiu sigur ca va trebui sa negociez din greu cu proprietarul patului, dar deh, cine nu poate fi cumparat pe lumea asta? Cu cateva oua Kinder sunt sigura ca ma descurc fara doar si poate!
Ei, cum vi se pare? Asa e ca e o alegere inteleapta?
<img src=”http://stejarmasiv.ro/wp-content/uploads/2013/05/nota-de-retro-aplicata-decoratiunilor.jpg” alt=”camera copii” />
<img src=”http://stejarmasiv.ro/wp-content/uploads/2013/05/covor-plus-decoratiuni-pe-perete.jpg” alt=”camera copii” /> 

Articol scris in cadrul Campaniei StejarMasiv.ro  organizata de  BlogAwards.ro 
in colaborare cu stejarmasiv.ro.

Povestea permisului meu de conducere

Am asteptat cu nerabdare sa implinesc 18 ani. Motive aveam destuuule, visam independenta si posibilitati multiple de distractie la mare/ munte/ oriunde impreuna cu prietenii mei, care ha ha, nu s-au prea materializat, ca deh, pe 'vremea' mea altfel se punea problema cu parintii. Nu era NU, iar la intrebarea De ce nu?,devenita uzuala, raspunsul era mereu acelasi: 'pentru ca asa zic eu'.
Nu cred ca e o noutate pentru cititorii care se apropie de varsta mea sau care o depasesc, precum si pentru cei care au parinti mai restrictivi, ca sa nu le spun comunisti, dar deja intru in alte discutii si nu fac subiectul acestui articol.
Ca sa revin de la ce am plecat, singurul avantaj al implinirii varstei de aur a fost acceptul parintilor de a-mi pregati dosarul pentru inscrierea la scoala de soferi. Se face asadar ca in vacanta de vara de la finalul clasei a XI-a, am pus mana pe cartea de legislatie si pe tonele de chestionare disponibile.
Ma si mir ca ai mei au fost de acord, la cat erau de protectori, dar banuiesc eu ca isi pusesera in minte sa nu imi dea pe mana vreodata o masina, asa..doar ca sa fie siguri ca-s in siguranta;). Mergand pe jos si cu educatia stricta primita ceea ce includea evident si educatie rutiera, nu puteam pati mare lucru, nu???
Am pornit cu stangul, deoarece ma descurajau mai mereu, instructorul primise ordin clar sa nu cumva sa ma bage in examen daca vezi, Doamne nu-s in stare sa conduc, ceea ce il facea arogant si destul de agresiv in ceea ce ma privea.
In ziua examenului am avut o presimtire..M-am trezit prost dispusa, cu mii de emotii, afara ploua cu galeata, ai mei parinti au avut buna vointa de a ma trimite pe jos catre locul unde se tinea examenul, ceea ce mi-a dat stare proasta, iar in momentul in care am vazut scris pe chestionar nu 13, cu intrebarile cele mai lungi si mai uracioase din toate pe care le invatasem, am clacat. Am iesit din sala plangand, stiind ca voi pica. Aveam multe intrebari la care fusesem nesigura, ceea ce m-a facut sa afirm ca voi pica, cu 15 intrebari rezolvate corect. Cand insa am fost strigata sa imi iau dosarul, am avut primul soc adevarat din viata mea, picasem cu 21.
Am bocit o saptamana intreaga si mi-am jurat ca eu examen nu mai dau si pace, de ciuda si alta nu.
Intram oricum in clasa a XII-a, urma un an greu, astfel incat ai mei nu m-au mai batut la cap, satisfacuti in felul lor ca mi-am dat seama ca nu tot ce zboara se mananca..bla bla.. si ca nimic nu se obtine fara sacrificii.
Dupa sustinerea bacalaureatului, intre dosare de admitere la facultate si alte asemenea, nu am scapat si sub stresul si reprosuri de genul: 'doar nu am dat bani pe scoala de soferi degeaba', 'iti expira dosarul, eu altul nu-ti mai fac', la fix un an de la esecul vietii mele;), am acceptat sa ma prezint din nou.
Toata pregatirea mea pentru acest nou examen a durat mai putin de doua zile. Le-am explicat parintilor ca daca pic e din cauza ca nu sunt pregatita suficient si nu vreau sa ma fac de ras, insa nu am avut cu cine sa ma inteleg.
Nici nu stiu cand a trecut examenul, a fost ca un vis implinit: totul a mers struna, am avut chestionarul cel mai usor din lume pe care evident ca l-am incheiat cu 26 de puncte, politistul cel mai dragut la proba de conducere care m-a incurajat si nu m-a speriat din prima, ceea ce m-a ajutat sa prind puteri si sa ma mobilizez astfel incat sa ma ridic la inaltimea asteptarilor sale.
Si uite-asa m-am trezit soferita.
Evident ca nu am condus deloc, deloc multi ani! Cei 4 ani de facultate, din cauza ca nu am avut ce conduce, ca deh, au avut ai mei parinti grija de asta;)), urmatorii 2 ani am avut de pregatit nunta, a urmat o sarcina, ceea ce excludea condusul si apoi un bebe mic si galagios care nu imi permitea multe lucruri.
Asta pana m-am 'suparat' si am zis: GATA, vreau sa ma descurc de una singura, sa nu fiu nevoita sa merg undeva doar daca are cineva posibilitatea sau chef,  sa ma duca si sa ma aduca, sa nu mai merg cu copiii in brate prin ploaie, pe ninsoare, sa imi cumpar o paine.
Acum conduc deja de cativa ani..si o fac bine, indiferent de temerile cu care m-au alimentat cei dragi fara sa-si imagineze cat rau pot face cu o asemenea atitudine.
Am obtinut o independenta de care ma simt tare mandra!
Va sfatuiesc asadar,dragilor, sa aveti incredere in propriile puteri si sa faceti tot posibilul sa va indepliniti visul- daca il aveti- de a deveni soferi cu acte in regula, intrucat nimic nu se compara cu libertatea pe care v-o poate oferi o masina pe care doar voi sunteti stapani.

Articol scris pentru Campania Permis de Conducere, din cadrul Blog Awards, in colaborare cu pdc.ro.