31.03.2017

Anna cu ochii verzi - volumul 2

Nu stiu care din cele doua mi-a placut mai mult, insa pot spune ca ambele mi-au dat o senzație de bine si le-as reciti oricând, chiar si acum, când abia le-am închis.
Ca orice om care-i atras de bunăstare, am suferit alături de Maria in aceasta carte, cea care a suferit lipsuri mari in timpul războiului, cu doi copii mici de hrănit si de imbracat.
Dintr-o ironie a sortii, aceasta întreține relații cu ambii bărbați in aceeași perioada, lucru care ii da multe procese de conștiința, insa decizia sa este cea mai buna pe care o putea lua o viitoare mama pentru copilul sau nenăscut.
Deși știa ca ANNa era a soțului sau, dovada fiind ochii verzi ai lui Nemesio, nu cei albaștri ai lui Cesare, si-a promis siesi ca micuța nu va suferi din cauza lipsurilor, ci va trai ca o regina ca unica moștenitoare a averii magnatului.
Abandonată fiind de Cesare, care afla de prezenta unei scrisori ce pomenește de contactul cu Nemesio, Mariei i se declanșează prematur nașterea, fapt ce ii întărește bărbatului convingerea ca bebelușul nu este al lui.
Umilita, aceasta isi ia fetița si pleacă in pragul războiului,  dovedind ca nu vrea nimic pentru ea, ci totul pentru micuța! Cesare o găsește si intervine cu rugăminți, cadouri, bani, insa nimic nu o convinge, cu toate lipsurile îndurate decât decizia lui de a o recunoaște pe ANNa ca fiica a sa, in jurul vârstei de 5 ani.
In acel moment viața li se schimba integral, iar aNNa isi ocupa locul pe care iL merita de la naștere.
Povestea copilăriei Annei este destul de dureroasa, acomodarea ei nu a fost ușoară, mediul social destul de rigid si greoi pentru o biata fetița bulversată de atâtea schimbări. Cu toate acestea studiază si se perfecționeaza, trece peste toate răutățile ce inevitabil o înconjoara si undeva in jurul majoratului se logodește cu un băiat de vita nobila care o curtează intens.
Din păcate Anna nu se poate atașa de el, iar dupa o reacție mai Brutala, izvorâta din dorința sa de a se apropia de ea mai mult, ea decide sa-si ia o pauza de gândire, il abandonează si pentru câteva luni călătorește fara o ținta anume.
In acest timp , toate publicațiile ii întorc povestea pe toate părțile. Sa nu uitam ca este o moștenitoare extrem de bogata si urmărită din toate punctele de vedere.
In drumul spre casa, escala obligatorie de pe o insula aproape pustie ii oferă o bucurie incredibila si in același timp o Tristețe adânca. Acolo iL regăsește pe Arrigo, un alt mostenitor de vita nobila, care insa din păcate este însurat. Povestea dintre ei este trăită intens pe perioada prelungirii escalei, pana când Cesare trimite un avion particular sa o aducă acasa pe ANNa pentru a remedia situația. Relația dintre cei doi tineri se dovedește a fi puternica, ceea ce peste aproximativ un an duce la căsătorie.
La moartea lui Cesare găsim o Anna cu ochii verzi destul de blazata, ce simte ca viața trece pe lângă ea in timp ce ridurile se adâncesc si Frumusețea se duce încet-încet si in timp ce simte ca iubirea năvalnica din tinerețe a ramas pe acea insula pustie unde s-a consumat.
Amenințată fiind ca se vor face publice scrisorile lui Nemesio ce ii vizează fix originea, ea se simte depașită de situație si trece oceanul către acesta, sperând ca o va lămuri macar el daca este sau nu tatăl ei. De ce? Pentru ca mama sa,  Maria ii mărturisise ca de fapt Nemesio este tatăl ei.
De aici mai las putin suspans, pentru ca finalul este chiar drăguț! ❤️ 


27.03.2017

#Singura mâncare cu notificare

Iată ca am mai auzit-o si pe asta!
S-a inventat salamul cu notificare! 
Ha ha! Ce-o mai fi si asta???
Pai haideți sa va explic! Nu-i asa ca trezirile la 6 dimineața nu-s pe placul nimănui? Mda, stiu, sunt prima pe lista care se  plânge de treaba asta! De când a început juniorul școala, adică de-o vesnicieeee, respectiv 3 ani aproape întregi...s-a sfarsit cu distracția.
Inca de atunci ma tot întreb ce mi-or fi trebuit copii, sa ma reîntorc asa curând la școala/teme/trezit odata cu găinile, când abia am scapat de ea, da' asta-i alta poveste😅!
 Una peste alta, trezire la 6, îmbrăcat, spălat, hrănit copil de școala si de Gradinita, făcut pachet si pus la geanta, scos copii pe usa la 7,30 fix si apooooi, da' Doamne un pui de somn( ha ha, de unde atâta noroc??). 
La lucru cu noi! De dormit vom avea timp de pensie! Asta daca o mai prindem😈, dar hai sa nu de deprimam fix de luni, ok?
Despre ce voiam sa povestesc? Ah, da, despre sandwich-ul obligatoriu de la pachetul copilului. Noroc de faptul ca-i si place si e musai sa am in casa mereu vestitul salam cu ajutorul căruia sa-l pot scoate pe copil mai rapid pe usa. Pregătind sandwich-ul am uitat deseori sa mai bag înapoi in frigider batonul de salam, amantindu-mi cam la trezirea junioarei flămânde rămase acasa, adică cel putin la o ora dupa.. Fiind ceva mai mica si implicit fiind atenta la Alimentația ei, m-am întrebat deseori daca o mai fi ok si daca nu-i fac rau, oferindu-i ceva ce a ramas uitat afara din frigider poate mai mult decât e cazul.
In acest pas voiam sa ajung, de fapt punctul culminant! Va prezint mai jos inovația Caroli: #mancarecunotificare!
Apărând inovația Caroli in cazul salamurilor Semenic Extra, chiar nu vom mai face asemenea probleme!
Aceste salamuri au o eticheta inovatoare cu cadran termosensibil, denumită Carolimetru Termic. Acesta isi schimba culoarea in funcție de temperatura produsului , fiind verde atunci când aceasta este sub 8 grade C si devenind galbena când temperatura scade sub 8 grade C.
Acesta este un mod de a demonstra ca cei de la Caroli Foods fac totul ca la noi, consumatorii sa ajungă cele mai bune produse, in condițiile pe care le dorim cu toții.
 Pentru ca hai sa fim serioși, daca noi uitam sa băgam un produs la locul lui, de ce nu ar uita si niște angajați sa-l depoziteze sau sa-l transporte corespunzător? 
Având Etichete care se semnaleze acest fapt, toată lumea e mai atenta la aspectele menționate mai sus.
Iar noi suntem fericiti!



19.03.2017

Care-i drumul meu?

Ma gândesc tot mai des la aceasta treaba!
Deși cine m-ar auzi ar spune ca am prea multe probleme ' la caput' 😅. In ideea ca nu imi lipsește nimic, ci dimpotrivă, am prea multe activități in care sunt implicată.
Serviciul imi ocupa jumătate din timpul disponibil, copiii cealaltă jumătate, casa/ restul problemelor ce apar-a treia jumatate😂😂😂!!! Da eu??? Eu a cui sunt? Totul este programat din secunda in secunda, sunt la dispoziția tuturor in orice moment din zi si din noapte, insa eu unde ma situez in aceasta conjunctura?
Unde e timpul meu?
Pai... Nu-i!
Înțeleg si de ce nu-i si asta e, mai strâng din Dinți si mai îndur putin, deși nu despre asta era vorba, ca parca nu-mi place nici sa ma transform intr-o victima a situațiilor create de mine😜!
Insa totuși... ca sa ma mulțumesc din când in când doar cu o baie prelungita si/sau cu o carte in mâna mi se pare foarte trist! Sau mai rau, cu o sesiune periodica de cumpăraturi, doar cat sa mai fac in ciuda frustrărilor ca nu-i dracul asa negru!
Mintea mea se plimba si se plimba.. si iar se plimba iar rotitele din capul meu se învârt NON stop căutând calea! Le aud, insa le aud si atat! Din  păcate cam asa ma simt in cea mai mare parte a timpului, de parca as fi in captivitate si as Visa la tot ce se întâmpla afara!
Din păcate nu pot simți, ca deținuții, satisfacția faptului ca a mai trecut ceva timp si ma apropii de perioada eliberării. Dimpotrivă, simt ca timpul trece in defavoarea mea si ma vad ajunsă la sfârșitul vieții cu milioane de frustrări acumulate degeaba fara sa fi făcut nimic sa împiedic asta.
Nu cred ca e normal ce simt, la urma urmei ce-mi pot dori mai mult decât o casa, o familie, copii si un job ok, bani cat sa ne fie bine, câteva vacante pe an si ocazii destule sa ies câte putin si din aceasta rutina?
O fi vreo criza de vârsta? 😂😂 Nu cred.. Pentru ca durează de când nu aveam inca nici o problema cu înaintarea in vârsta!  N-as avea nici acum vreo problema, căci practic ce am avut de realizat am realizat si inca destul peste. Doar ca , asa nemultumiți cum suntem, as vrea mai mult.
Acel mai mult se referă momentan la stimularea mea mentală.
Acolo simt eu ca e piulița lipsa.
Ce-as putea face pentru mine la acest nivel, care sa ma facă sa închid supapele neputinței?
Sa ma înscriu la o alta facultate? Când sa o mai fac si pe aceea, daca eu odata ajunsă de la munca ramân sechestrata acasa cu cei mici?
Sa studiez ceva online? La ce sa-mi folosească daca nu am nici o recunoaștere?
Sa .. Sa.. Sa..
Practic de aceea am deschis blogul, gândindu-ma ca aberand aici găsesc eliberare si/sau răspuns la întrebări. As fi luat-o ca pe un fel de terapie, gândindu-ma ca exterioritatea sentimentelor ma va face sa conștientizez ca exagerez si ma voi calma, cel putin temporar. 😂
În acelasi timp mi s-a părut penibil sa ma victimizez online si am renunțat.
Cred insa ca nu mi-ar fi prins rau sa imi recitesc gândurile si mai cred ca mi-as fi exersat mâna in a scrie si a ma exprima cu lejeritate,  asa cum mi-am dorit mereu.
Ceea ce e posibil sa fie ceea ce caut, ceea ce m-ar ajuta sa fiu completa cu adevărat.

Oare as putea sa scriu? M-ar citi cineva 😆😆?
 Am fost Învățată sa cred ca daca nu dai cu sapa si daca seara nu te doare Spatele, atunci nu se cheamă ca ai muncit in ziua respectiva.
De parca lucrul cu mintea ar fi ceva de ici de colo.
Iată ca n-am dat nici cu sapa, nici n-am facut balet, insa totuși o asa activitate nu s-a încadrat in limitele de seriozitate ale celor din jur.

Închei aici, nu mai recitesc, pentru a nu fi tentată sa sterg tot.. Sperând ca n-am erori majore, iar daca sunt, luați seama ca-s erori de judecată, închei aici si revin când am răspunsul.
Tind sa cred ca atunci când te concentrezi mult pe ceva, acel ceva iti deschide un drum in acea direcție.
Am sa ma iau dupa teorie: 😜😜 Imi voi dori mai mult, voi vizualiza cu ochii minții  împlinirea acelui 'mai mult' si voi simți din plin bucuria si satisfacția realizarii mele.  Sa vedem ce oportunitate apare! 

       

18.03.2017

ANNa cu ochii verzi - recenzie

Am tot citit in ultima perioada! Mi-a făcut foarte bine!
Din păcate, nu prea mi-am împărtășit părerile si mai ca-mi pare rau.
Referitor la acest prim volum, pot sa spun doar ca mi-a placut mult, mult de tot.
Povestea debutează cu înmormântarea personajului central, Cesare Boldrani, cu luxul si fastul care-l încojoară pe ultimul drum, pentru ca autoarea sa se întoarcă mult in timp, ducându-ne in cu totul o alta perioada a orașului Milano.
Mi-au placut mult descrierile acestuia, al mahalalelor sărace, in care abia de exista o bucata de mămăliga la masa la care se așezau 5 copii flamanzi. Imaginile le-am revăzut cu ochii minții. 
Cesare nu a avut o viața ușoară, ba dimpotrivă, insa caracterul, curajul si inteligenta sa au reușit sa-l propulseze departe.
Mi-a placut mult si partea in care a fost evocat războiul si consecințele sale, din care , la fel ca din toate experiențele trăite, lui Cesare i s-au deschis si mai mult orizonturile. 
Preferata mea , insa, de departe , a fost istoria familiei sale, conform căreia străbunicul sau ar fi fost un descendent ilegitim al unei familii de nobili. 
Karma l-a adus aproape de familia care nu-i cunoaște existența, printr-o confruntare a lui ca biet soldat cu un ofițer. Curajul omului care nu are nimic de pierdut i-a mai deschis un drum eroului nostru.
Prin elementele din trecut, s-au strecurat si evocări scurte ale prezentului anilor 1980, in care prezenta e ANNa, fiica lui Cesare, unica sa moștenitoare! La mijloc exista un mare mister! 
Romanul s-a sfârșit cam sec, cu desconspirarea Annei, chiar daca neoficiala. Ea nu ar fi de fapt fiica lui Cesare! De acum aștept sa vad ce aduce volumul II.


16.03.2017

Prima mea comanda Melkior

Totul a început cu apariția unei oferte de nerefuzat:)), respectiv cu prețul incredibil de mic al servetelelor demachiante pe Melkior.

Fiind si transport gratuit am zis ca nu strica sa-mi fac un mic stoc, pentru care sa plătesc nici un banut mai mult decât apare mai jos, respectiv ceva mai putin de 16 lei pentru 4 bucati.

Comanda a sosit rapid si atât de frumos ambalata încât chiar mi-a fost drag de ei si chiar si doar din acest motiv m-au prins de client.

Aceasta a fost experienta mea! 

Daca aveți vreo curiozitate, ma găsiți aici:)!

Va aștept cu drag comentariile,
Bianca