Deși cine m-ar auzi ar spune ca am prea multe probleme ' la caput' 😅. In ideea ca nu imi lipsește nimic, ci dimpotrivă, am prea multe activități in care sunt implicată.
Serviciul imi ocupa jumătate din timpul disponibil, copiii cealaltă jumătate, casa/ restul problemelor ce apar-a treia jumatate😂😂😂!!! Da eu??? Eu a cui sunt? Totul este programat din secunda in secunda, sunt la dispoziția tuturor in orice moment din zi si din noapte, insa eu unde ma situez in aceasta conjunctura?
Unde e timpul meu?
Pai... Nu-i!
Înțeleg si de ce nu-i si asta e, mai strâng din Dinți si mai îndur putin, deși nu despre asta era vorba, ca parca nu-mi place nici sa ma transform intr-o victima a situațiilor create de mine😜!
Insa totuși... ca sa ma mulțumesc din când in când doar cu o baie prelungita si/sau cu o carte in mâna mi se pare foarte trist! Sau mai rau, cu o sesiune periodica de cumpăraturi, doar cat sa mai fac in ciuda frustrărilor ca nu-i dracul asa negru!
Mintea mea se plimba si se plimba.. si iar se plimba iar rotitele din capul meu se învârt NON stop căutând calea! Le aud, insa le aud si atat! Din păcate cam asa ma simt in cea mai mare parte a timpului, de parca as fi in captivitate si as Visa la tot ce se întâmpla afara!
Din păcate nu pot simți, ca deținuții, satisfacția faptului ca a mai trecut ceva timp si ma apropii de perioada eliberării. Dimpotrivă, simt ca timpul trece in defavoarea mea si ma vad ajunsă la sfârșitul vieții cu milioane de frustrări acumulate degeaba fara sa fi făcut nimic sa împiedic asta.
Nu cred ca e normal ce simt, la urma urmei ce-mi pot dori mai mult decât o casa, o familie, copii si un job ok, bani cat sa ne fie bine, câteva vacante pe an si ocazii destule sa ies câte putin si din aceasta rutina?
O fi vreo criza de vârsta? 😂😂 Nu cred.. Pentru ca durează de când nu aveam inca nici o problema cu înaintarea in vârsta! N-as avea nici acum vreo problema, căci practic ce am avut de realizat am realizat si inca destul peste. Doar ca , asa nemultumiți cum suntem, as vrea mai mult.
Acel mai mult se referă momentan la stimularea mea mentală.
Acolo simt eu ca e piulița lipsa.
Ce-as putea face pentru mine la acest nivel, care sa ma facă sa închid supapele neputinței?
Sa ma înscriu la o alta facultate? Când sa o mai fac si pe aceea, daca eu odata ajunsă de la munca ramân sechestrata acasa cu cei mici?
Sa studiez ceva online? La ce sa-mi folosească daca nu am nici o recunoaștere?
Sa .. Sa.. Sa..
Practic de aceea am deschis blogul, gândindu-ma ca aberand aici găsesc eliberare si/sau răspuns la întrebări. As fi luat-o ca pe un fel de terapie, gândindu-ma ca exterioritatea sentimentelor ma va face sa conștientizez ca exagerez si ma voi calma, cel putin temporar. 😂
În acelasi timp mi s-a părut penibil sa ma victimizez online si am renunțat.
Cred insa ca nu mi-ar fi prins rau sa imi recitesc gândurile si mai cred ca mi-as fi exersat mâna in a scrie si a ma exprima cu lejeritate, asa cum mi-am dorit mereu.
Ceea ce e posibil sa fie ceea ce caut, ceea ce m-ar ajuta sa fiu completa cu adevărat.
Oare as putea sa scriu? M-ar citi cineva 😆😆?
Am fost Învățată sa cred ca daca nu dai cu sapa si daca seara nu te doare Spatele, atunci nu se cheamă ca ai muncit in ziua respectiva.
De parca lucrul cu mintea ar fi ceva de ici de colo.
Iată ca n-am dat nici cu sapa, nici n-am facut balet, insa totuși o asa activitate nu s-a încadrat in limitele de seriozitate ale celor din jur.
Închei aici, nu mai recitesc, pentru a nu fi tentată sa sterg tot.. Sperând ca n-am erori majore, iar daca sunt, luați seama ca-s erori de judecată, închei aici si revin când am răspunsul.
Tind sa cred ca atunci când te concentrezi mult pe ceva, acel ceva iti deschide un drum in acea direcție.
Am sa ma iau dupa teorie: 😜😜 Imi voi dori mai mult, voi vizualiza cu ochii minții împlinirea acelui 'mai mult' si voi simți din plin bucuria si satisfacția realizarii mele. Sa vedem ce oportunitate apare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu