18.03.2017

ANNa cu ochii verzi - recenzie

Am tot citit in ultima perioada! Mi-a făcut foarte bine!
Din păcate, nu prea mi-am împărtășit părerile si mai ca-mi pare rau.
Referitor la acest prim volum, pot sa spun doar ca mi-a placut mult, mult de tot.
Povestea debutează cu înmormântarea personajului central, Cesare Boldrani, cu luxul si fastul care-l încojoară pe ultimul drum, pentru ca autoarea sa se întoarcă mult in timp, ducându-ne in cu totul o alta perioada a orașului Milano.
Mi-au placut mult descrierile acestuia, al mahalalelor sărace, in care abia de exista o bucata de mămăliga la masa la care se așezau 5 copii flamanzi. Imaginile le-am revăzut cu ochii minții. 
Cesare nu a avut o viața ușoară, ba dimpotrivă, insa caracterul, curajul si inteligenta sa au reușit sa-l propulseze departe.
Mi-a placut mult si partea in care a fost evocat războiul si consecințele sale, din care , la fel ca din toate experiențele trăite, lui Cesare i s-au deschis si mai mult orizonturile. 
Preferata mea , insa, de departe , a fost istoria familiei sale, conform căreia străbunicul sau ar fi fost un descendent ilegitim al unei familii de nobili. 
Karma l-a adus aproape de familia care nu-i cunoaște existența, printr-o confruntare a lui ca biet soldat cu un ofițer. Curajul omului care nu are nimic de pierdut i-a mai deschis un drum eroului nostru.
Prin elementele din trecut, s-au strecurat si evocări scurte ale prezentului anilor 1980, in care prezenta e ANNa, fiica lui Cesare, unica sa moștenitoare! La mijloc exista un mare mister! 
Romanul s-a sfârșit cam sec, cu desconspirarea Annei, chiar daca neoficiala. Ea nu ar fi de fapt fiica lui Cesare! De acum aștept sa vad ce aduce volumul II.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu