Marea debarasare

Visez de ceva vreme la un stil de viața minimalist.
Mai ales ca am 3 copii cărora le trebuie milioane de lucruri, iar care nu le trebuie, le adaug eu, sa fie acolo.
Asta ca sa nu mai spun ca întreaga viața am fost cam ca harciogul.
Chit ca a fost vorba de felicitări scrise/primite in copilărie, chit ca era o lumânare ce-mi amintea de cineva anume, o mapa cu informații/bilete de avion/vouchere de călătorie, hărți din destinatiile noastre, cutii/coșulețe/ borcanele/ambalaje/reviste, haine, jucării si amintiri de tot felul etc , pe toate le-am adunat si adunat si adunat pana am ajuns in situatia de a nu mai STI ce si pe unde ar putea fi lucrurile necesare in casa, d'apoi nebuniile astea.

Nu-mi pot imagina de unde nevoia asta de a acumula toate prostiile posibile si imposibile. Inca de cand eram mica adunam toate mărgelele si pietricelele frumoase găsite.

Imi plac mult si hainele, iar norocul de a purta măsuri relativ mici si plăcerea de a beneficia de toate chilipirurile pamântului a agravat problema. O greutate ce a fluctuat in ultimii 10 ani, odata cu cele 3 sarcini a distrus orice șansa la normalitate. Sperând mereu sa ajung la greutatea inițială am păstrat lucruri care nu imi mai erau potrivite.

Copiii mi-au luat si ultima fărâma de discernământ. M-am gandit ca dupa primul copil vine al doilea si i-ar putea folosi una-alta. A doua insa a fost o fetița foarte cocheta sosita dupa vreo 4 ani jumătate, ce mi-a dat toate planurile peste cap. Nu a acceptat nici macar pijamalele de la fratele sau. Asa cam am cumpărat in continuare lucruri necesare sau ca sa fie acolo, ca-s frumoase:)!

Curățenia in casa ajunsese sa fie un coșmar. Pe toate etajerele si rafturile stăteau ticsite toate amintirile de la nunțile la care am fost si la care n-am fost :)), altfel încât atunci cand era musai sa le îndepărtez de acolo, le plasam de fapt in alta parte, ca sa le mut înapoi cu prima ocazie.
Cand ma plângeam ca n-am ajutor la curățenie, prima idee primită era cea de a aduce pe cineva sa ma ajute. Cum Dumnezeu insa sa ma ajute cineva cand doar eu știam unde pot găsi ceva in haosul acela. Ar fi trebuit sa stau cel putin o săptămana sa fac ordine inainte de a aduce acea persoana:)).
Tot citind despre eliberarea sufleteasca pe care o poate aduce o mica debarasare, încercam cu jumătate de inima sa mai dau câte ceva din casa.
S-au tot ivit ocazii, am dat o cutie, doua, trei, insa n-a fost niciodată de ajuns. Cu toate acestea, nu m-am dat bătuta.
De cel putin vreun an, ori de câte ori simțeam ca ma sufoc in propria casa, făceam un efort si scoteam câteva sacoșe de lucruri care simțeam ca ne prisosesc.
Chiar a fost un an productiv din punctul asta de vedere.

Ei bine, odata cu schimbarea adusă de începerea anului școlar, am simțit ca ar trebui sa ma eliberez si din punctul asta de vedere.

Haine de copii, haine de adulti, încălțăminte, lenjerii, paturi, prosoape, jucării, cosmetice, mici mărunțișuri.. Cutii întregi de donații.
Tuturor le-am gasit loc lângă USA de la intrare, făcând loc nu altora:)), cum as fi facut acum o vreme, ci lăsând loc mai mult de joaca si de respirat in voie.
Duminica seara am si daruit o parte din ele.  Chiar daca era seara târziu si a trebuit sa mergem cu toti copiii dupa noi..
M-am simțit eliberată, fericita, usoara si cum mai vreți voi.
Deci da, erau balast! Un balast fara de care pot trai linistita multă vreme fara a-i simți vreun moment lipsa.
Asadar voi continua. Inca mai sunt multe lucruri de care ma pot lipsi.

 In continuare voi face si alt Exercițiu:
 - Voi încerca sa merg la cumpăraturi doar cu lista in mana, pentru a evita sa merg dupa lapte si sa cumpăr toată oferta existenta doar pentru ca era la reducere. In acest fel voi elimina depozitarea a zeci  de lucruri in câte 5 exemplare, de se rup rafturile, cand in partea din spate nici nu ajung sa vad ce mai am. Plus ca risc sa expire uitate acolo, lucru care mi se întâmpla deseori.
- Voi limita cumpărarea de dulciuri pana nu se consuma cele cumparate deja, adica un dulap întreg!?!! E grav, va spun eu! Insa chiar vreau sa remediez problema, iar asta nu-mi poate aduce decat bine, in reducerea consumului ca si in reducerea sumei cheltuite pe lucruri nesănătoase.

Parca sunt alt om!
Libertatea se obține si in acest mod. Prea ne legam de lucruri , cand amintirile ar trebui păstrate in suflet.

Cernăuți , adevăr sau mit

 Dupa cum povesteam aici, in urma a saptamâni întregi de căutări, am ales ca si destinație de vacanta orașul Cernăuți.
Știam despre el ca e parte din vechea Bucovina, ca era numit Mica Viena, ca are o arhitectura deosebit de interesantă si ca surprizător, a rezistat numeroaselor lupte de interese de-a lungul timpului fara a ii fi afectat aspectul.
Ca si povesti de groaza citite/ auzite despre aceasta destinație, pot dărâma niște mituri.
Ce am constatat eu:
Drumul este surprinzator de bun! Incredibil! Citisem ca ar fi tot distrus , cum erau toate soselele in Romania anilor '90. Am fost foarte bucuroasa sa constat ca se poate practica foarte bine, cu toate emotiile pe care le-am avut in alegerea masinii cu care sa pornim la drum.

• Se stau ore in sir la vama, minim 4-5 ! Relativ- probabil e in functie de ora la care se trece si de numarul de masini care sunt deja in vama. Noi am fost norocosi,  am stat relativ putin- cam o ora si jumatate la plecare si aproximativ 45 de minute la intoarcere. Era cam 9 dimineata, in ambele randuri. Tineti cont ca Ucraina nu face parte din Uniunea Europeana, astfel incat exista doua vami, la distanta foarte mica una de cealalta.

•  Romanii au fost prietenosi, ne-au intrebat daca asigurarea masinii acopera si Ucraina. Nu aveau nici un interes si nici nu ne puneau bete in roate, cum s-ar zice, daca n-am fi avut scris asta negru pe alb, insa in caz de accident sau de controale rutiere, cu siguranta am fi avut probleme. Acest aspect mi-a fost specificat inca de acasa de o cunostinta, insa am omis sa-i spun sotului. Asadar verificarea s-a facut cu mari emotii, in vama. Spre linistea noastra, era inclusa si Ucraina si am rasuflat usurati.

• Nefiind in Uniune, dupa cum ziceam, a fost obligatorie detinerea pasaportului.

• Combustibilul in Ucraina este foarte ieftin. Fals! Avand masina mai sensibila, sa zicem,avand un singur loc de unde alimentam, nu aveam nici un gand de aprovizionare de acolo, insa ca idee, pentru cei care cred ca-si pot scoate cheluiala drumului cu un plin de motorina facut in Ucraina, luati-va gandul. Pretul este foarte apropiat de cel de la noi iar Lukoil de exemplu, nu am intalnit. E drept insa ca sunt foarte multe benzinarii, unele chiar mari si frumoase.

Drept dovada, am cautat si pretul real actual, ca eu nu am retinut.

Țară	Benzină (Euro 95)		Motorină		GPL
	EUR	RON	EUR	RON	EUR	RON
România	1,035	4,761	1,018	4,684	0,505	2,322

  Ucraina          0,799         3,677        0,715   3,290    0,496    2,284  

• Ucrainienii nu vobesc engleza! Adevarat! Foarte greu ne-am inteles cu ei, chit ca ceream o directie de mers sau ceva de mancare intr-un restaurant.
• Mijloacele de transport in comun au un pret foarte mic! Adevarat! Se poate calatori cu un bilet de 2 grivne, echivalentul a 0,30 lei. Conditiile de calatorie sunt greu de descris, insa ca experienta, e buna de bifat si aceasta.Aglomeratie, calatori indesati ca sardinele Exista un casier care sta in interior, uneori pe un scaunel ceva mai sus.
• Drumul pe zona centrala e pavat cu piatra cubica. Adevarat! Se merge foarte, foarte greu si e nevoie de suspensii rusesti cum bine zicea cineva. Aprecia sotul meu ca mecanicii din zona trebuie sa fie foarte solicitati. E drept, mașinile folosite de ei sunt in principiu foarte vechi si rezistente la suturi dintr-astea. Lada e la putere, nu am mai vazut nicăieri atâtea mașini de felul asta.
• Bazarul Kalinka este foarte mare si bine aprovizionat. Aici e relativa treaba! Ce sa spun? Am cam mers ca la pomul laudat. Am venit acasa cu 15 kg de bomboane( ironia sortii: nu ucrainiene, ci moldovenești), cu cateva cutii de prăjituri ( le-am nimerit foarte bune desi poate nu le-am luat pe cele mai scumpe) cu ceva ciorapi, clamite si fundițe pentru fete, câte un set de jucării pentru toti copiii mei, o vesta pentru băiat si doua geci de piele pentru mine. Nu ma pot plange, n-am venit chiar cu mana goală, insa mi-as fi dorit sa vin cu mașina plină de lucruri mult mai ieftine decât la noi. Nu a fost doar părerea mea; in aceeași zi cu noi a mai venit cineva pentru aprovizionarea unui magazin. A plecat cu mașina goală înapoi acasa. Explicația a fost ca a nimerit chiar intre sezoane( era 1 Septembrie). Inca nu se schimbaseră 'colectiile':))!
• Asa zisa:  'Tradiție'! Ei bine, am avut o grămada de emoții pe tema asta! Găsisem undeva scris ca la vama e musai sa se dea o suma de bani, pentru a trece cu ușurintă de partea cealalta. Nu scria insa clar deloc suma, modalitatea de plasare a acesteia si mai ales motivul. M-am lămurit in vama ca aceasta tradiție este de fapt șpagă oferită vameșilor de către afaceriștii care transporta una-alta din cele interzise sau limitate ca si cantitate. Noi nu am dat nimic, nu aveam altceva decât 2 trollere mici cu hainele noastre pentru cele 3 zile.
• In vama românească exista un ghișeu si 1-2 persoane care ar putea percheziționată mașina si pasagerii. In vama ucrainiană sunt mai multi Vameși, pe care inițial nu i-am identificat. De la primul am primit un bilețel cu numărul mașinii, iar de la următorii a trebuit sa obținem câte o ștampila. Daca nu erau toate ștampilele puse, ultimul vameș, care era însărcinat sa ia bilețelul, ii întorcea din drum si o luai de la capat.

Cam astea-s miturile de care m-am lovit. Am cautat ceva vreme informații despre toate aceste aspecte, insa nu am gasit nimic foarte recent, sa stiu sigur ca sunt reale si le pot lua in serios...

Imediat ce ma dezmeticesc, vin si cu Cernăuți, oras istoric;)

Toamna

           
"Toamna galbena,aurie
Pe covor de frunze  moi
Si cu haina ruginie
Iarasi ai venit la noi.
Plina esti de roade,plina
Ca o harnica albina
Porti in cosuri mari si grele
Struguri dulci,mere si pere.
Porti in plete crizanteme
Albe flori in diademe
Ca o zana din povesti
Toamna ce frumoasa esti!"

Acesta a fost rolul Elizei cândva la o serbare... Pe cat de mult Țineam alta data la memorarea datelor, a ocaziilor si mai ales a celor întâmplate atunci, acum nu mai am absolut nici un reper. Doar ca a fost in trecut si nu chiar de mult timp, iertata-mi fie memoria scurta si inutila la vremea asta.
Reperul meu sunt fotografiile, fac mii si mii si iar mii de poze, de care soțul meu zice ca sunt timp pierdut si energie de-a lui consumată. Pentru ca asa cum nu ii place sa stea la poze, nu accepta nici sa le faca el, deși chiar n-are încotro, spre durerea lui, ha ha!

Așadar, un strop de toamna ruginie , parfumata si cu roade bogate meritam cu toții, in compania unui soare generos de vara târzie..ce poate fi mai frumos? Nu doar un iubitor de natura e capabil sa aprecieze asemenea frunuseti..
Cu toții am putea zăbovi o clipa pentru a savura din plin aroma aceasta!

Despre adevarata fericire

Cat de cunoscuta mi se pare povestea asta!

Ha ha! Cum mi se mai pare ca trece timpul si eu stau pe loc.. Cum am mereu impresia ca toti ceilalți se distrează mult mai bine in călătoria asta prin viața, in timp ce 'La naiba, eu iar stau pe tușă!'

Cred ca nu e valabil doar pentru mine, din păcate!

Cu toții avem poate zile in șir in care ne trezim dimineața si ni se pare ca suntem oamenii cei mai plictisiti, greu încercați si lipsiți de bucurii, zile in care ne cerem osândă, vorba moldoveanului si pretindem mereu mai mult si mai mult de la noi si de la cei din jur ..si nu suntem in stare macar sa ne înșirăm binecuvantarile, d'apoi sa ne mai si bucurăm de ele!

Si cum nimic nu-i întâmplator, ca tot is fericita si exuberanta de cateva zile aparent fara motiv, va las mai jos revelația acestei zile, pe care cu siguranța o conștientizați.

A doua zi de scoala/gradinita - succesul vieții mele

Ha, ca am trăit-o si pe asta!

Punctual:

-Lasat băiat de clasa a III-a la scoala cu valiza de rechizite cu tot;

-lasat mijlocia la grupa mare de către tata;

-lasat micuța ștrengăriță ce ieri a evadat ne neștiute, fix la grupa ei de bebeluși plângăcioși.

La primii am mers fluierând, iar la cea mica au durat ostilitățile doar cateva minute in care am schimbat informații strict necesare-la modul:

''Daca nu se liniștește sub nici o forma, va sunam sa veniți dupa ea. Altfel puteți astepta mult si bine, așadar ne vedem dupa ora 15 cand se trezesc micuții, sa nu-i lăsam sa aștepte chiar pana la 16, tocmai pentru a nu suferi ei si mai mult decât din pricina despărțirii de masa, casa, mama, tata, frați, surori.''

Am lasat hoțește un număr de telefon undeva pe o fisa in drum spre ieșire si pe aici ti-i drumul😆!

La prânz am luat baiatul de la scoala cu inima putin strânsă si cu gândul la cea mica. M-am ținut insa pe poziții si am refuzat sa merg la ea fara a fi sunată.

Nu s-a intamplat asta, așadar am mers undeva spre 15,30. Am gasit-o transpirată, se vedea ca a fost abia trezita. Am aflat ca a scâncit putin inainte de somn si ca a adormit ținând-o pe doamna de mana, in rest nu a facut probleme si s-a comportat ok.

Mijlocia a fost foarte mirata sa o vada pe cea mica venind către ea.

-''Cum? Erika a fost in gradinita toată ziua? Nu am auzit-o, nu am vazut-o la masa''..😜

Așadar, succesul e complet!

Daca as fi avut curaj sa-i duc eu singura cu mașina, probabil ca maine as fi facut-o si pe asta!

Momentan insa mașina soțului e in service, el pleacă din localitate la noapte, iar copiii nu-s inca pregătiți de a intampina o mama chiar mai stresata decat e de fel;)).

Prima zi de scoala

Fix ce vorbeam! Bine ca am fost plecați săptămana trecuta, altfel nu mai apucam.

Am venit din cele 4 zile minunate petrecute la Cernăuți cu bateriile încărcate si cu pofta de munca.

Știam ca urmează o perioada nu prea usoara si cu toate acestea parca tot nu suntem pregătiți de ceea ce ne asteapta.

Baiatul cel mare începe clasa a III-a, mijlocia grupa mare si mezina grupa mica.

De fapt datorită ei s-a declanșat criza mai mare. Are 2 ani si 7luni si a vazut cu ochii ei întreaga procedura de-a lungul timpului, la cei doi frați ai ei. Practic, stie ca merge la gradi , unde sta câteva ore dupa care revine acasa, asa ca n-ar trebui Sa ne  faca probleme, insa parca uneori chiar e musai sa închidem ochii ai sa mergem cu Dumnezeu inainte.

Schimbarea este imensa.

De la un singur copil ce frecventează o asemenea instituție la doi copii, iar apoi trei, pasul este enorm.

Am avut pe cineva care s-a ocupat de micuța in tot acest timp, iar in perioada vacantelor ii avea in primire pe toti trei.

De azi acea persoana nu va mai fi la dispoziția noastra. Daca minunata nu va accepta schimbarea, voi avea colega de birou in miniatura.

Ca sa nu mai spun ca urmează 3 ședințe cu părinții pentru început, care in genere se cam suprapun. Ne vom multiplica! Sper sa supraviețuim!

Urmează apoi 3 serbări, 3 liste de rechizite, 3 uniforme -unde e cazul Si asta-i.

Ps: Am supraviețuit! N-am dormit azi noapte de griji, am dus întâi baiatul, apoi mijlocia, iar la cea mica in grupa erau atâtea strigăte de groaza încât am ales sa lăsam ambele fete la grupa mare si sa fugim iar la băiat, pentru festivitate si intrarea in clasa.

N-am ajuns in strada, cand am auzit ceva strigăte: 'Doamna, doamna, copilul!'

Ma întorc pe jumătate si o vad pe fiica mea cea mica trecuta deja de portița grădiniței.

Bineînțeles ca doamna educatoare nici nu observase absenta, obșinuita cu copii mai mari, ce nu evadează in felul asta😆!

Mi-a urcat inima in gât si ma bucur ca a fost doar atat! Daca ne îndepărtam mai mult si daca nu erau 2-3 mămici stresate care așteptau sa ii vada liniștiti pe puii lor, sa poată pleca la rândul lor, nu stiu unde ajungea micuța.

Era deja 10 si jumătate! La 12 am pornit înapoi sa iau baiatul si am mai dat o raita la gradinita, dupa cum era stabilit ; fetele mâncau impreuna in sala de mese, cu copiii de grupa mare.

Am fost văzuta😜😝, asa ca m-am pricopsit cu o pitica ce a cerut acasa si nu avea nici un rost sa ma cert cu ea😅. 

Așadar, programul de munca pe ziua de azi a fost si n-a fost.

Maine o duc direct la grupa mica si cum ziceam mai sus, cu Dumnezeu inainte!

Emoțiile inca nu au trecut, atmosfera de sarbatoare inca persista pe străzi, agitația, florile si felicitările probabil vor mai continua cateva zile bune, insa una peste alta, am trecut si de hop-ul asta si eu sunt mai mult decât fericita ca am ajuns pe aici.

Mult succes tuturor copiilor si parinților!

Va fi o toamna ca in povesti! Asa un soare si o frumusețe de vreme parca n-am mai simțit de mult!

 Insa probabil ca sunt eu subiectiva!

Începe o noua etapa, una pe care o așteptam de mult timp!

Cernăuți , ultima escapada inainte de începerea școlii

Am cautat întreaga luna August o vacanta.
In plan era o vacanta adevarata, de 7 nopti, de care noi chiar n-am prea avut parte, intr-un resort de lux din Turcia.
Dupa îndelungi sondari inutile prin toate ofertele de Last Minute, căutări soldate cu un mare eșec, ajunsesem chiar dezamagita.
Singurele vacante găsite , care sa se apropie in ceea ce privește condițiile cu ideile pe care mi le fixasem eu in minte ajungeau undeva la 3200-3500€.
Desigur, am gasit si la 2000€ si la 1600€ si la 600€.. si tot asa, insa cu cat scădea pretul, cu atat mi se părea mai problematica locația si mai dubioase review-urile.
Așadar, zgârcită din fire cum sunt ( de fapt, mai bine zis: o mare fraiera, ca doar de banii astia ma suntem eu bine, ni vecinii 😝),  eram cat pe ce sa renunț.
Ma durea insa sufletul sa renunț chiar la tot, tot, tot: plaja exotica, peisaje frumoase, condiții de lux, liniste si pace in 2.. Mai ales ca începe scoala si numai părinții stiu ce vârtej nebun începe de acum inainte.
A propos , pentru cei ce nu au problema asta, in prima săptămana de scoala sunt cele mai faine si mai convenabile oferte pe care am putut sa le vad! Da' cin' sa-mi duca/aștepte/ încurajeze  odraslele la scoala, cin' sa participe la ședințele interminabile si la pregătirea materialelor necesare noului an?
Peste un milion de ani insa ajung eu si pe acolo.
In schimb insa, am avut ideea sclipitoare a altei destinații.
Surprizător, soțul meu, care de felul lui e destul de reticent la ideile cele sclipitoare de care ziceam😂 a părut destul de interesat( wow, pe bune???), așadar am început sa socotesc zilele posibile de plecare. Chiar nu era de pierdut nici o clipa, nu credeți?! La naiba, daca se răzgândește?😈
Destinația la care cred ca nu s-ar fi gandit nimeni pentru o vacanta romantica de încărcat bateriile a doi îndrăgostiți bătrâni si obosiți 😁😁😁 a fost Cernăuți, orașul de la granița României cu Ucraina!
Eiiii, ce părere aveti? Asa-i ca numai o fata deosebita ca mine😆😅 putea gândi intr-acolo? La locul in care a invatat si locuit marele nostru Eminescu pentru o perioada de timp.

Si sa știți ca acum, proaspăt întoarsă, nu regret nici o clipa alegerea, in ciuda numărului de descurajări primite, fie ele solicitate sau nu ! Asa ca voi face tot posibilul sa va povestesc una-alta, pana nu uit iar , ca de fiecare data cand plec undeva imi propun sa povestesc si mai mereu trece timpul si trece degeaba din punctul asta de vedere.
Si nu de alta, dar atâta caut informații inainte de plecări , încât as putea crea o baza de date in toată regula.
 Adunând si experiența proprie dobândita intre timp, mai că am impresia ca mi-am greșit cariera😜😝!

Te iubesc

Unde găsesc eu asa un set de inele?

Am scotocit tot Internetul. 

Pe Etsy ar fi ceva, dar nu identic.

L

Poveste de seara

Spiridușul cel mic se tot foiește in pat! 

Se ridica, se arunca in perna de la înălțimea ei, isi roade unghiile , roade patura, etc! 

Taica-su lucreaza in camera alăturată si in general cand nu e el, e mai agitata si adoarme mai greu! 

Dupa zeci de amenințări, ma ridic la ea si o scutur putin!

- Auuuuu!!! Ață-mă, mamaaaa! Pun tata! ( sâc)

- Ha ha, de asta nu mai pot eu!😂

- Tataaaaa, mama 'tut!!!!

- Du-te , fata si te culca, am treaba! Nu vezi ca e noapte?

Se întoarce rapid satisfacută!

Chiar daca nu a obținut nimic, macar e razbunata pe jumătate pentru ca m-a pârât de 'nedreptatea' pe care i-am facut-o... 

- Aba ta, omama! Pus a tata!

Imediat s-a liniștit! Exista si dreptate in lumea ei!
Erika

2 ani si 5 luni

Nota:
A se observa semnele de buna purtare obținute astăzi! Vreo săptămana cel putin, le va purta cu siguranța! Cu toată durerea mea, ei nu pare să-i pese nici cât negru sub unghie...

Renovam sau construim de la zero?

Am trecut si prin una si prin cea de-a doua varianta..

Acum 10 ani mama mea a cumparat o casa destul de veche si a stat mult in dubii referitor la acest aspect.

Din cauza ca decizia a fost foarte greu de luat, ma gandesc la faptul ca poate ati putea fura din experienta mea, pentru a evita anumite greseli care v-ar putea costa timp si mai ales bani.

Initial a dorit sa o renoveze, intrucat nu era atat de degradata cat sa o ia de la capat cu o noua constructie.

In acest caz, a solicitat sfatul mai multor echipe de constructori si chiar si a unui expert, care au sfatuit-o in egala masura sa mearga pe aceasta cale, sau din contra, sa renunte definitiv la aceasta idee.

In urma expertizei realizate insa... s-a dovedit ca temelia se macina destul de rau si ca era nevoie de o consolidare a sa, respectiv sapat in jurul intregii locuinte si turnat fier beton si ciment pentru rezolvarea problemei.

Totusi, mama mea si-a dorit dintotdeauna o casa cu etaj, iar tavanul , evaluat tot in urma expertizei nu sustinea greutate mai mare decat cea prezenta deja. Ar fi trebuit sa apara numerosi stalpi de sustinere si o noua consolidare si la nivelul peretilor cladirii.

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca in acest timp proiectul pentru modificarea casei a mers inainte, cu tot ceea ce presupune el:

Unde facem baile?

Bucataria e prea mica, cum organizam spatiile de depozitare?

Vreau 3 dormitoare si camerele pentru asa ceva ar fi doar doua..

Unde se va servi masa avand in vedere ca e greu de ajuns din bucatarie in sufragerie?

Camerele par intunecoase, mi-ar fi placut ferestre mai mari..

Inaltimea parca nu ma multumeste..

Mi-ar fi placut ca gradina de flori sa fie in fata casei,  etc etc etc...

Dupa cel putin 2 luni de tergiversare, de calcule peste calcule, s-a luat decizia sa se darame totul si sa se porneasca o noua casa, cu un nou proiect, cu o noua amplasare si gata!

A fost foarte greu sa renuntam, insa acum suntem multumiti de rezultat, stim ca am facut o constructie trainica, cu o fundatie zdravana, cu stabilitate, cu o izolatie buna si pe exterior si pe interior , cu etaj, fix asa cum ne-am dorit.

Nu miroase a vechi, nici a statut, nu are igrasie, cum ar fi avut, din cauza incalzirii necorespuzatoare care se realizase de-a lungul timpului( din cauza ca a fost locuita in ultimii ani de o singura persoana si nu putea sustine financiar si incalzi intreaga casa). Instalatiile si toate firele si cablaraia sunt noi, deci nici o problema nici din aceasta pricina.

In acest fel, a fost loc si pentru gradina de flori in fata casei, si pentru pomi in spatele casei si deasemeni si pentru garaj, care inainte nu ar fi putut fi amplasat din cauza spatiului.

Pentru noi , aceasta a fost solutia perfecta.

Poate nu ar fi acelasi lucru si in cazul vostru.

S-au pierdut timp si ceva bani pentru cautarea solutiei perfecte, plus costurile cu daramarea locuintei si eliberarea terenului, plus faptul ca am platit pentru o casa si am ajuns sa beneficiem doar de terenul aferent, insa odata luata decizia, in 6 luni am avut o casa nou-nouta, construita, decorata si compartimentata  fix asa cum ne-am dorit.

Pe atunci nu era inca la moda posibilitatea cumpararii materialelor de constructie online, insa acum am descoperit un depozit care chiar face asta si inca imediat ce am terminat noi intregul proces.

Am vazut ca ofera transport rapid si gratuit, cea ce e wow si reduceri la diverse produse prezente pe site, plus alte discounturi in functie de valoarea comenzii.

 Mai mult de atat nu cred ca ne-am fi putut dori, avand in vedere ca am pierdut zile intregi atunci cautand varianta cea mai buna si cea ma avantajoasa desigur, in tot felul de depozite fizice, magazine si magazinase,  iar acum practic internetul face totul pentru noi.