Ha, ca am trăit-o si pe asta!
Punctual:
-Lasat băiat de clasa a III-a la scoala cu valiza de rechizite cu tot;
-lasat mijlocia la grupa mare de către tata;
-lasat micuța ștrengăriță ce ieri a evadat ne neștiute, fix la grupa ei de bebeluși plângăcioși.
La primii am mers fluierând, iar la cea mica au durat ostilitățile doar cateva minute in care am schimbat informații strict necesare-la modul:
''Daca nu se liniștește sub nici o forma, va sunam sa veniți dupa ea. Altfel puteți astepta mult si bine, așadar ne vedem dupa ora 15 cand se trezesc micuții, sa nu-i lăsam sa aștepte chiar pana la 16, tocmai pentru a nu suferi ei si mai mult decât din pricina despărțirii de masa, casa, mama, tata, frați, surori.''
Am lasat hoțește un număr de telefon undeva pe o fisa in drum spre ieșire si pe aici ti-i drumul😆!
La prânz am luat baiatul de la scoala cu inima putin strânsă si cu gândul la cea mica. M-am ținut insa pe poziții si am refuzat sa merg la ea fara a fi sunată.
Nu s-a intamplat asta, așadar am mers undeva spre 15,30. Am gasit-o transpirată, se vedea ca a fost abia trezita. Am aflat ca a scâncit putin inainte de somn si ca a adormit ținând-o pe doamna de mana, in rest nu a facut probleme si s-a comportat ok.
Mijlocia a fost foarte mirata sa o vada pe cea mica venind către ea.
-''Cum? Erika a fost in gradinita toată ziua? Nu am auzit-o, nu am vazut-o la masa''..😜
Așadar, succesul e complet!
Daca as fi avut curaj sa-i duc eu singura cu mașina, probabil ca maine as fi facut-o si pe asta!
Momentan insa mașina soțului e in service, el pleacă din localitate la noapte, iar copiii nu-s inca pregătiți de a intampina o mama chiar mai stresata decat e de fel;)).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu