A fi sau a nu fi..normal!

Ne trebuie atat de putin pentru a fi fericiti...si totusi pretindem atatea de la viata, de la cei ce ne inconjoara, chiar si de la noi insine!
Alergam dupa fericire intr-o frenezie nebuna, iar cand parem sa o ajungem in sfarsit, uitam dupa ce alergam de fapt, sau chiar nu ne mai pasa, ori nu mai avem timp de ea!
Uitam ca toate-s efemere si ca intr-o zi vom fi poate batrani, bolnavi si vom ajunge inevitabil sa ne hranim din amintiri..Pai si ce amintiri?
In cinismul si ambitia noastra nu luam in calcul ca pierdem esentialul.
Sa ne bucuram zic de lucrurile mici, mici de tot, care ne umplu sufletul daca ne oferim ragazul de a sta 5 minute, de a sta pur si simplu si de a asculta linistea. Sa-i lasam pe cei din jur sa alerge ca nebunii, in timp ce noi pur si simplu respiram si zambim si ne bucuram ca traim!
Emotiile mele din ultimul timp se refera la familia mea perfecta, pentru care nu stiu cum sa mai multumesc Cerului noaptea, cand in sfarsit se lasa linistea, de ne putem auzi gandurile in sfarsit, dupa ore in sir de chiote si nebunii.
Nu ne putem bucura de multe ori de fericirea lor, suntem prea obositi sau plictisiti. Si nu-i pacat?
Ba da, va zic eu..

Fiecare zi ce trece astfel e pierduta. Nu ne-o mai poate da nimeni inapoi!

Ce propun?

O campanie de veselie! Molipsitoare, nebuneasca, lipsita de maturitate!

Si ce daca se uita nu stiu cine lung dupa mine ca ma trag cu trotineta, ca sar intr-un picior ca in generala sau ca mi-am cumparat husa de telefon cu Hello Kitty?
Si ce daca se asteapta toti sa ma comport ca un 'om mare'?
Si ce daca izbucnesc in ras din bun senin?
Si ce daca imi cumpar acadele si mananc vata de zahar si imi doresc sa vina vara sa ma joc cu apa cu sapun facand baloane?

Asta imi doresc si fix asta o sa fac! Promit solemn!!! Nu altora, ci mie insami!

Si pe deasupra o sa am tupeul sa sfidez toate regulile care o sa mi se impuna si care nu mi se potrivesc, da?

Pisoi

Ramura inflorita

M-am trezit intr-o duminica dimineata cu chef de joaca.
Am gasit undeva o provocare pentru copii si m-am gandit sa il inscriu si pe Darius.
Zis si facut, am pregatit cele necesare si i-am dat de lucru.
Acestea sunt imaginile:

Lucrand cu drag si spor

Opera finala

Mandru nevoie mare de rezultat.

 Din pacate nu reusesc nicicum sa intorc fotografiile;/
Tot din pacate, nu ne-am calificat pentru inscriere, ramurica nu trebuia sa fie improvizata, ci sa fie o crenguta reala. Data viitoare insa vom fi mai atenti la regulament;)

Pompon din sacosa de plastic

Din pacate nu am retinut sursa si nici nu am fotografiat rezultatul singur;))

Pictam cu oja si cu farduri

Aceasta activitate i-a facut o deosebita placere.
Bineinteles ca a trebuit sa aerisesc dupa timp de o ora, ca nu mai puteam respira si a trebuit sa il asist pe toata perioada lucrului, de teama sa nu murdareasca totul in jur, insa s-a distrat pe cinste.
Pentru inceput a schitat cu creionul o casa, o masina, etc. dupa care a trecut la pictat.

Ne jucam si invatam

Imi iau inima in dinti si incep sa imi notez si eu seria activitatilor pe care le voi realiza impreuna cu Darius.
Pentru azi am doua idei, insa le voi prezenta pe rand.
Ideea am preluat-o de aici, de la cele doua fete cucuiete.
Am respectat intocmai indicatiile;), tocmai pentru a nu gresi, dar sper ca in curand sa  imi aduc si eu aportul.
Am gasit un dreptunghi de carton , din care am decupat un semicerc- soarele ( neavand la indemana farfurii de unica folosinta de carton) , am taiat fasii subtiri din foi A4 in culorile curcubeului si deoarece nu am carlige de rufe galbene, am taiat fasii ceva mai groase si mai scurte pentru a realiza razele.
Semicercul va fi pictat de mititel, ii vom desena ochi, nas si gura, pentru a fi mai vesel si ii vom aplica cu lipici razele si curcubeul.
Sper sa ii placa activitatea.
Da, chiar i-a placut;)

Pentru al doilea joculet, am folosit tot fasii din aceleasi foi A4 colorate, pe care Darius le va taia cu foarfeca si apoi le va lipi pe benzi de scotch, realizand ghirlande, dupa modelul preluat de aici, de la micul atelier de creatie pe care il urmaresc cu drag de atata timp.

Prietenie neconditionata

De cand il am;), baitelul meu a fost mereu un mare iubitor de animale. Ca sunt catei, pisici, iepurasi, pestisori. puisori de gaina, de rata. gandacei sau pasarele, le admira cu jind si le-ar vrea acasa pe toate.
Din pacate, nu se poate sa ne luam un animalut, pentru ca stilul de viata nu ne ajuta deloc in acest sens, insa compensam cu ursuleti de plus cu care ne jucam sau dormim, cu catei gasiti pe strada sau prin prieteni;), cu porumbei gasiti in parcuri, etc.
Nu am putut alege o fotografie sau o poveste anume, toate imi sunt dragi si am rasfoit cu aceasta ocazie zeci de albume, care mi-au trezit amintiri frumoase, fie ca Darius era mai mare sau mai mic.
Ursuletul de joaca, ce iubirea cea mai mare a lui, e si perna si patura si sac de box, in functie de situatie;))
Catelul unor prieteni dragi pasionati de mioritici romanesti, ce era totusi prea jucaus pentru Darius si lui ii era cam teama sa se apropie.
Porumbei frumosi si cuminti gasiti in parc, pe care ii place sa ii imprastie alergang printre ei.
Gasca de mititei care ne invadeaza patul si cu greu mai incapem de ei, dar nu avem ce le face, nu doarme fara ei si ii cauta noaptea pe jos, daca se intampla sa alunece din pat.
Un acvariu cu pestisori aurii in care si-a bagat degetelele incercand sa ii prinda pana l-am prins pe poznas si i-am explicat ca vor muri daca le face rau.
Un pui de maidanez de la bloc, pe cand Darius abia invatase sa mearga in picioruse.Pare ca ii cerseste ceva: 'Vrei sa fim prieteni?'

Particip cu acest articol la concursul Iubesc Animalele, de pe http://stilulmeudeviata-jurnal.blogspot.ro