Cateva vorbe si Happy Moments!

Ceea ce semeni, aia culegi...ceea ce atragi, aia ai!
La urma urmei, ce nevoie avem de ganduri negre si de zile proaste?
Voi prelua si eu provocarea scumpei de Ilda, cea referitoare la Happy Moments. Ma gandesc de multisor la asta, ar fi ca o lista virtuala in care as putea bifa cate un zambet pe zi, cate o raza de soare, pana mi-as da seama unde ma aflu atunci cand ma pierd.
Pentru ca da, chiar avem nevoie uneori de un sut in fund care sa ne faca sa constientizam asta.
Nu trebuie sa avem o suta de motive de fericire ca sa consideram ca lista e completa, e suficient si unul singur!
N-as vrea sa redau acum motivele mele toate, sunt prea marunte si prea doar pentru sufletul meu, insa de etapa de redescoperire a naturii..asa cum o percepeam atunci cand eram copil, parca nu ma pot abtine sa nu va povestesc: o floare frumoasa, un cuib de pasari, un pisoi care se joaca la soare fara nici o grija, o cireasa culeasa direct din pom, o tufa de flori frumos mirositoare de la care in copilarie sorbeam seva, o capsuna murdara de pamant, pe jumatate verde, pe jumatate inrosita, un cuib de catei abia nascuti si trei pui de lebada insotiti de mama lor, o plimbare pe jos sub arsita soarelui, o inghetata de la dozator..
Oare unde am trait pana acum? De ce ani de zile am fost oarba la toate astea?
E adevarat: Trebuie sa deschizi ochii pentru a privi ceea ce e cu adevarat important pentru tine.
Probabil ca Murphy sta si-si rade in barba. Cred ca-si da mana cu Maslow si de bucura ca au avut si in acest caz dreptate.
Plus cu minus la mine da plus. Cel putin azi! Si e mi-nu-nat! Va spun eu! Eu, care ma distrez pe seama cartilor de autocontrol si dezvoltare personala si nu pot citi mai mult de 10 randuri fara sa-mi dau ochii peste cap!;))

Prietenie neconditionata

De cand il am;), baitelul meu a fost mereu un mare iubitor de animale. Ca sunt catei, pisici, iepurasi, pestisori. puisori de gaina, de rata. gandacei sau pasarele, le admira cu jind si le-ar vrea acasa pe toate.
Din pacate, nu se poate sa ne luam un animalut, pentru ca stilul de viata nu ne ajuta deloc in acest sens, insa compensam cu ursuleti de plus cu care ne jucam sau dormim, cu catei gasiti pe strada sau prin prieteni;), cu porumbei gasiti in parcuri, etc.
Nu am putut alege o fotografie sau o poveste anume, toate imi sunt dragi si am rasfoit cu aceasta ocazie zeci de albume, care mi-au trezit amintiri frumoase, fie ca Darius era mai mare sau mai mic.
Ursuletul de joaca, ce iubirea cea mai mare a lui, e si perna si patura si sac de box, in functie de situatie;))
Catelul unor prieteni dragi pasionati de mioritici romanesti, ce era totusi prea jucaus pentru Darius si lui ii era cam teama sa se apropie.
Porumbei frumosi si cuminti gasiti in parc, pe care ii place sa ii imprastie alergang printre ei.
Gasca de mititei care ne invadeaza patul si cu greu mai incapem de ei, dar nu avem ce le face, nu doarme fara ei si ii cauta noaptea pe jos, daca se intampla sa alunece din pat.
Un acvariu cu pestisori aurii in care si-a bagat degetelele incercand sa ii prinda pana l-am prins pe poznas si i-am explicat ca vor muri daca le face rau.
Un pui de maidanez de la bloc, pe cand Darius abia invatase sa mearga in picioruse.Pare ca ii cerseste ceva: 'Vrei sa fim prieteni?'

Particip cu acest articol la concursul Iubesc Animalele, de pe http://stilulmeudeviata-jurnal.blogspot.ro

Hohote nebunesti de ras!

Cat de mult imi plac oamenii care stiu sa profite de micile bucurii ale vietii fara sa se lase coplesiti de problemele de zi cu zi, fara a lasa amaraciunea sa le curpinda sufletul si sa le intunece privirea ...
Mi se pare de importanta capitala sa zambesti atunci cand iti vine..sa razi in hohote nebuneste..fara sa te uiti in stanga si in dreapta sa vezi cine te vede/aude sau se uita stramb, spunand din priviri: 'ce e si cu nebuna asta??? Tara arde iar ea nu mai poate de bine..'
As da o imparatie sa fiu inconjurata macar de cateva asemenea persoane...nu doar de mutre acre si preocupate!