22.01.2014

Ludovic al IV-lea al Frantei

Dupa cum spuneam ceva mai devreme, am cautat informatii referitoare la perioada in care a fost nascut Regele Frantei, Ludovic al XIV-lea. Le-am gasit aici:
Fișier:LouisXIV-child.jpgSursa imagine


Asupra naşterii celui mai cunoscut rege din istoria Franţei planează un mister. Relaţiile proaste dintre regele Ludovic al XIII-lea şi consoarta sa, Ana de Austria, la care se adaugă ura cardinaului-dictator Richelieu (prim-ministrul Franţei) pentru regină, făcea practic imposibilă naşterea unui Delfin (moştenitor al coroanei franceze). Şi totuşi minunea sau adulterul s-a produs...
Situaţia reginei în preajma datei în care a fost conceput Regele Soare

În anul 1637, regina Franţei, Ana de Austria (1601-1666), se află într-o situaţie mai dificilă ca niciodată. Aceasta era fiica lui Filip al III-lea, unul dintre cei mai puternici regi ai Spaniei, iar Richelieu (cardinalul şi prim-ministrul Franţei) – care, de altfel, nu fusese de acord cu căsătoria ei cu regele Franţei – s-a temut întotdeauna de influenţa pe care o putea încă avea familia asupra ei, ce stăpânea deopotrivă în Imperiul Habsburgic şi în Spania.
În 1626, Ana se compromisese în conspiraţia de la Chalais, iar soţul ei, Ludovic al XIII-lea, regele Franţei, o îndepărtase de la Curte, impunându-i să se retragă la mănăstirea Val-de-Grâce, pe care aceasta o fondase şi unde îşi amenajase o modestă locuinţă cu două încăperi. Regina a stat acolo un timp izolată şi aproape prizonieră.
Totuşi mănăstirea Val-de-Grâce nu servea numai exerciţiilor de pietate, ci era şi adăpostul discret unde întreţinea o corespondenţă clandestină, nu doar cu familia ei, ci şi cu Curtea Angliei şi Casa de Lorena. Din nefericire pentru ea, Richelieu, totdeauna extrem de informat, a aflat. Cardinaulul prim-ministru nu a ezitat să ordone cancelarului Seguier să percheziţioneze mănăstirea, scotocind prin toate chiliile călugăriţelor şi în apartamentele reginei. Acesta ştia să se facă ascultat, dar nu luase în calcul stima pe care Seguier o avea pentru Ana de Austria, care era mai mereu dinainte discret avertizată. Percheziţiile nu au scos la iveală niciun document compromiţător, ci doar scrisori anonime. Totuşi, nici cardinalul, nici regele n-au fost convinşi că activitatea epistolară a Anei se limita la acestea. Regina a fost constrânsă să semneze un proces-verbal umilitor, în care mărturisea că întreţine o corespondenţă secretă. În plus, nu s-a făcut nimic pentru a se evita ca afacerea să fie cunoscută de public

După 22 de ani de căsnicie, regele şi regina Franţei n-aveau niciun copil

După acest scandal, poziţia Anei era de-aşa natură, încât se putea teme că va fi repudiată în mod deschis. Numai naşterea unui fiu ar fi putut s-o mai ferească de acest afront şi totodată ar face-o să reintre în graţiile lui Richelieu. Chiar dacă nu o plăcea deloc, cardinalul era îngrijorat în privinţa succesiunii lui Ludovic al XIII-lea. Dacă acesta moare fără moştenitor de sex masculin, Coroana Franţei urma să revină fratelui său, Gaston d’Orleans, cunoscut ca un conspirator recidivist şi nepriceput, cu o fire versatilă, şi care nu avea niciuna dintre calităţile unui bun rege.
Problema era că naşterea unui copil era în acel moment improbabilă, ba chiar imposibilă. După 22 de ani de căsătorie, cuplul regal a rămas cu desăvârşire steril, ceea ce nu-i deloc de mirare, căci se cunoştea că Ludovic al XIII-lea îşi neglijează complet datoriile conjugale.
Ludovic al XIV-lea, darul lui Dumnezeu ?
Minunea s-a produs totuşi: la 5 septembrie 1638, Ana de Austria aduse pe lume un fiu, care primeşte numele de Louis-Dieudonne şi care va deveni peste ani Ludovic al XIV-lea. Se răspândeşte cu iuţeală povestirea miraculoasă a circumstanţelor cărora li se datorează această naştere nesperată. Cu nouă luni mai devreme, se spune, regina făcuse un jurământ: îi promisese lui Dumnezeu că, dacă îi va dărui un fiu, va ridica o biserică magnifică, iar cerul n-a întârziat să-i îndeplinească dorinţa.
Se mai spune că, într-o zi, plecând cuplul regal la Paris şi gândind să se întoarcă în aceeaşi seară la Versailles, unde locuia de obicei, fu surprins de o furtună îngrozitoare, care-i tăie drumul de întoarcere. A trebuit, deci, să-şi petreacă noaptea în palatul Luvru. Dar Luvrul, pe care regele Henric al IV-lea hotărâse să-l extindă, era încă un imens şantier. Nimeni nu se aştepta să-i primească aici pe rege şi pe regină. Singura soluţie care s-a găsit a fost ca cei doi să doarmă în camera reginei, aşa încât s-au culcat amândoi în acelaşi pat, ceea ce nu prea le stătea în obicei. În urma acestei unice întâlniri regina a rămas însărcinată.
Regele Ludovic al XIII-lea a recunoscut public această versiune miraculosă, dar nu toată lumea a fost convinsă de această poveste, dimpotrivă.
Biserica înălţată în cinstea naşterii lui Ludovic al XIV-lea
Anei de Austria i-a luat însă ceva timp să împlinească jurământul promis cerului ... asta poate şi din cauza faptului că legenda încă nu prinsese o foarmă oficială. Abia în 1645, după moartea lui Richelieu şi a lui Ludovic al XIII-lea, când a devenit regentă, a fost pusă prima piatră la temelia bisericii Val-de-Grâce, chiar de către copilul născut printr-o minune. Terminat în 1665, edificiul poartă pe fronton dedicaţia “Jesus Nascenti Vieginique Matri”,  ce aminteşte, cu ceva ironie, evenimentul care a stat la baza construcţiei sale.
Catedrala, înaltă de 40 de metri, este copiată după basilica Sfântului Petru din Roma, şi a adus admiraţia parizienilor. În interior, cupola este împodobită cu o frescă ce o prezintă pe Ana de Austria, însoţită de Sfânta Ana şi călăuzită de Ludovic cel Sfânt, oferindu-i lui Dumnezeu macheta bisericii, imagine sugestivă, deoarece indiferent ce a trebuit sa facă pentru a-l naşte pe Delfin, regina a făcut un imens serviciu pentru continuitatea monarhiei franceze. Într-adevăr, în afara celor ce i se pot reproşa, Gaston d’Orleans muri în 1660, nelăsând decât fiice; dacă naşterea lui Ludovic al XlV-lea nu l-ar fi împiedicat să urce pe tron, moartea sa ar fi pus o problemă dinastică greu de rezolvat.
Odată trecută furtuna Frondei, se pare că legitimitatea lui Ludovic al XIV-lea a fost unanim acceptată şi, dacă este adevărat că a o fi pus la îndoială însemna a-ţi expune viaţa pentru crimă de lezmajestate, nu este mai puţin adevărat că şi cei mai sceptici au tăcut din gură, din teama de a nu provoca noi tulburări, nefaste pentru ţară. În orice caz, până în ultimii ani, cei mai nefericiţi ai domniei lui, prestigiul acestui rege în Franţa şi în străinătate a fost atât de mare, încât a pus în umbră toate îndoielile.
Totuşi, unii nu s-au lăsat, precum poetul burlesc Claude Lepetit, pe care splendorile bisericii Val-de-Grâce nu l-au impresionat câtuşi de puţin:

Acest dom cu-a lui cupolă înălţându-se spre ceruri
Crede că ne ia ochii? Mămica lui Ludovic al nostru
Vrea, prin excese nemaipomenite,
Să-şi nemurească prostiile.
Nicidecum renumele nu şi-l pierde în spatele pioasei iubiri.
Biserica a iubit-o tot timpul,
Şi-ntotdeauna iubitoare o vrea.

Cine e tatăl lui Ludovic al XIV-lea?
Aluzie transparentă, căci paternitatea se atribuia adesea fie lui Richelieu, ceea ce nu prea verosimil, ţinând cont ostilitate reciprocă ce-l opuse până la sfârşit pe cardinal reginei, fie lui Mazarin, ceea ce este mai admisibil, căci Ana a avut întotdeauna pentru el sentimente tandre, iar apoi, când a devenit văduvă, a întreţinut cu el o legătură destul de notorie.
Într-o carte publicată la Londra la puţin timp după moartea reginei şi intitulată Amorurile Anei de Austria se relatează un lucru deosebit de interesant: „Trebuie să fii de-a dreptul neruşinat ca să pretinzi că naşterea Delfinului este rodul principelui care trece drept tatăl lui… Baricadele din Paris şi teribila revoltă împotriva lui Ludovic al XIV-lea la suirea sa pe tron au denunţat atât de zgomotos naşterea lui nelegitimă, încât toată lumea vorbea despre asta.”
„Răceala recunoscută a lui Ludovic al XIII-lea”, ca să ne exprimăm în termenii acestui autor, făcea această bănuială verosimilă, fără a implica neapărat ideea că regele era incapabil de a procrea, dar un fapt bizar conduse, mai târziu, la concluzia că el era, în mod fiziologic, împiedicat de a avea copii.
Ludovic al XIII-lea nu putea fi tată!
În 1679, un anume Marc de La Morelhie fu arestat, însă în secret, şi dispăru pentru totdeauna, fără a se şti dacă şi-a sfârşit zilele în închisoare ori a fost trimis ad patres. Acest bărbat era însă ginerele medicului Anei de Austria, Pardoux-Gondinet, şi el găsise în hârtiile socrului său un raport secret al medicilor care-i făcuseră autopsia lui Ludovic al XIII-lea, conform căruia regele suferea de o malformaţie ce-i interzicea să fie tată. Stupefiat de această descoperire, La Morelhie i-a înmânat, naiv, raportul generalului-locotenent de poliţie La Reynie şi acest fapt i-a adus pieirea.

Angelica, Serbari Regale- Anne Golon


De departe preferata mea, aceasta a treia carte din serie prezinta o versiune a istoriei care m-a incantat foarte mult.
Cred ca as fi savurat mai mult cele citite daca as fi avut mai multe repere in minte despre acea perioada, sa am cu ce face lagatura pentru a intelege mai rapid ceea ce am invatat in scoala. Am citit si recitit la vremea lor toate cartile lui Alexandre Dumas referitoare la Muschetarii regelui, dar cred ca trebuie sa le caut din nou;)
Pe scurt, Angelica si sotul sau se alatura curtii la Saint Jean de Luz, pentru a-i fi alaturi regelui pe parcursul celor doua luni cat au durat negocierile cu regele Spaniei, Filip al IV-lea.
Actiunea este destul de taraganata, nu stiu daca ar fi pe gustul oricui, mai ales ca in Logodnica vanduta este facut deja un rezumat al celor intamplate, aici fiind reluate si povestite pe larg. Pe mine nu m-a deranjat acest aspect, chiar mi-a placut si sunt decisa sa iau pentru inceput internetul la puricat cel putin  pentru un arbore genealogic al familiei regale si o prezentare a fetelor luminate din acea perioada.
Am aflat astfel ca Regina Ana, mama Regelui Ludovic al XIV-lea, era de fapt sora Regelui Filip al IV-lea al Spaniei, despartiti prin casatoria reginei atunci cand ea a implinit 15 ani, pe cand el avea 10 ani. 5 ani mai tarziu a fost si el incoronat, prima lor revedere, dupa 45 de ani intamplandu-se aici, in cadrul cartii. Au purtat in schimb o corespondenta care i-a atras reginei numai necazuri, fiind deseori considerata tradatoare tinand legatura cu suveranul statului cu care francezii erau in razboi de 30 de ani.
Regina Ana era cat pe ce sa fie repudiata din cauza casniciei din care nu se nastea mostenitorul mult asteptat al Frantei. Acesta a venit ca prin minune dupa 25 de ani de asteptare, fiind considerata o interventie divina, iar dupa alti doi ani( parca) s-a nascut si fratele sau.
Regele Ludovic al XIII-lea moare la scurt timp si se presupune ca Regina Ana, singura si neconsolata isi gaseste un sprijin in puternicul Mazarin, italianul cu ochi de catifea care l-a urmat pe Cardinalul Richelieu, cel care i-a adus doar suferinta si amenintari reginei si a carui moarte a facut-o sa rasufle usurata.
Daca Marchiza Ingerilor are ca punct de pornire anul 1646-respectiv copilaria Angelicai, fetita isteata si intuitiva de 11 ani care ia parte la anumite evenimente cheie pentru istoria Frantei , Logodnica Vanduta,1654 - inchide adolescenta, deschide o noua pagina si o dezvaluie pe tanara femeie de 17 ani, constienta acum de puterea frumusetii sale, Serbari Regale 1660 o prezinta deja matura, sclipitoare si puternica, capabila sa tina piept curtii franceze, la moda pentru frivolitatile sale si petrecerile neobosite la care amatorii nu se dau in laturi sa participe.
In iuresul evenimentelor, imediat dupa casatoria Regelui, contele dispare brusc, lasand-o pe Angelica deznadajduita, astfel ca urmeaza nobilimea la Paris, incercand sa afle ce s-a intamplat cu el

PS:Nu mai stiu exact acum in ce carte citisem recent despre o corespondenta intre regina( inchisa in acea vreme) si persoana sa de incredere cu referire la Delfin, fiul sau, care s-a presupus a fi mort cand de fapt ar fi putut fi salvat si scos din tara . Vad aici ca Ludovic al XIV-lea era numit tot Delfin, ceea ce ma deruteaza si ma instiga la a afla mai multe si a mari misterul.
Aflu si revin cu detalii.
ANGELICA. Serbări regale - Anne Golon
 În iunie 1660, întreaga curte a Franţei se grăbeşte să ajungă la Saint-Jean-de-Luz pentru a sărbători cununia regelui Ludovic al XIV-lea cu infanta Maria Tereza, fiica regelui Spaniei, care va pune capăt, în sfârșit, conflictelor sângeroase dintre cele două țări. În timpul serbărilor regale, farmecul Angelicăi nu trece neobservat, iar tânăra şi frumoasa contesă îşi atrage admirația nobililor şi a suveranilor. Joffrey de Peyrac este încântat de succesele soţiei sale, pe care le priveşte însă cu o uşoară strângere de inimă, căci în vârtejul amețitor al petrecerilor, de prea puține ori cei doi mai au prilejul de a-și împărtăși iubirea. În plus, apariția lor stârnește mirarea și invidia, iar pericole sumbre par să umbrească fericirea construită cu atâta efort și sacrificii. Odată încheiate festivităţile, visul frumos se transformă în coşmar: Joffrey este de negăsit şi se pare că a fost întemniţat între zidurile groase ale Bastiliei. Aflată în pragul disperării, Angelica urmează curtea regală la Paris, pentru a încerca să-şi salveze soţul. Dar, deși descoperă ce învinuiri i se aduc contelui de Peyrac, ea nu găsește nici un ajutor în capitala aflată în fierbere în așteptarea intrării triumfale a regelui în oraş. Iar timpul trece inexorabil...

21.01.2014

Angelica, Logodnica Vanduta- Anne Golon


A doua carte din serie mi-a adus o si mai mare placere.
Angelica a lasat deoparte copilaria incet- incat, iar in urma unei colaborari a tatalui ei cu un investitor, a avut parte impreuna cu fratii sai de o educatie pe masura rangului lor.
La 17 ani este adusa de la manastirea in care si-a desavarsit studiile in fata tatalui sau care ii expune clar decizia sa: Angelica va fi atrasa intr-o casatorie, conform intelegerii sale copilaresti cu Mollines- colaboratorul tatalui sau.
Imaginea viitorului sau sot, o persoana puternica si influenta aduce cu sine multe povesti care o inspaimanta pe tanara fata, care e cat pe ce sa cedeze, insa calea sa este deja trasata si trebuie sa indeplineaca fara a cracni obiectivul catre care este 'impinsa cu forta'. Dupa o casatorie prin 'procura', prin care Angelica devine contesa de Peyrac, aceasta porneste cu mare alai spre noua sa casa.
Dupa saracia lucie in care a crescut, apare totusi un firicel de lumina. Odata cu propunerea de a deveni sotia contelui de Peyrac, Angelica este din ce in ce mai subjugata de atentiile care i se ofera, de cadourile cu care este coplesita si de luxul care o inconjoara.
Este insa decisa ca acest conte urat si schiop nu o va avea niciodata cu adevarat, chiar daca practic a 'cumparat-o' de la tatal ei si trebuie sa i se supuna.
Acesta carte este una a iubirii..Incet-incet, Angelica este atrasa de proaspatul ei sot, care cu rabdare asteapta sa ii cada singura in brate. Lipsa aspectului fizic placut este compensata din plin de calitatile pe care acesta le poseda si care il arata irezistibil in fata tuturor femeilor care se perinda prin castelul pe care il detin, castel deschis la orice ora pentru petreceri pentru cei care le apreciaza compania.
Viata lor ese una vesela si lipsita de griji, iar Angelica isi preia putin cate putin rolul de stapana a casei si a sufletului sotului ei.
Contele este un erudit, astfel ca in actiune apar tot felul de oameni de stiinta cu care se poarta dialoguri interesante, care deasemenea pe Angelica cea avida de cunoastere o atrag ca un magnet.
Iubirea lor infloreste intr-un final si ii face de nedespartit, dragostea lor incununandu-se dupa ceva timp printr-un mostenitor.
Bucatica de istorie apare si de-a lungul acestei carti, desigur, finalizandu-se cu concretizarea vestii casatoriei regelui Frantei, Ludovic al XIV-lea cu infanta Spaniei, Maria Tereza, eveniment prin care incheia Alianta de pace si s-ar sfarsi intr-un final razboiul prin care Franta a fost zdrobita ani de-a randul.


ANGELICA. Logodnica vândută - Anne Golon
 1654. Angelica de Sancé, acum în vârstă de şaptesprezece ani, îşi lasă în urmă familia şi ţinuturile natale pentru a porni în lunga şi anevoioasa călătorie spre Toulouse, unde o aşteaptă contele Joffrey de Peyrac. Tânăra nu îşi cunoaşte viitorul soţ decât din auzite, iar lucrurile care se spun pe seama lui sunt înfricoşătoare şi învăluite în mister. La Toulouse, în ciuda bogăţiei şi a frumuseţii locurilor, Angelica se simte deznădăjduită. Cum va putea trăi pentru tot restul vieţii alături de un soţ care o înspăimântă? Firea lui originală, inteligenţa şi pasiunea pentru ştiinţe şi arte vor fi de ajuns ca frumoasa tânără să se lase purtată pe tărâmul poeziei şi al iubirii şi, în cele din urmă, sedusă? Pe când întregul regat se pregăteşte să întâmpine cu bucurie vestea cununiei lui Ludovic al XIV-lea cu infanta Spaniei, Angelica descoperă cu uimire contrastul din ţinuturile însorite ale sudului Franţei, unde mirosul rugurilor catare pluteşte încă deasupra balurilor şi petrecerilor fastuoase care se ţin lanţ în palatul contelui de Peyrac... Anne Golon a început să scrie seria Angelica în anul 1956, primul volum apărând în Germania. Romanele s-au bucurat de un succes imens la nivel mondial, fiind publicate în 63 de țări, de peste 320 de edituri, iar ulterior au fost ecranizate.

20.01.2014

Angelica, Marchiza Ingerilor- Anne Golon


Am gasit aceasta carte in Carrefour, la un pret infim, impreuna cu urmatoarele doua din serie: putin peste 4 lei si mi-am amintit ca parca-parca mi-au atras atentia candva review-urile.
Cartea aceasta a debutat cu niste povesti infioratoare referitoare la legende locale pe care bona le spunea copiilor familiei, precum si cu intamplari reale, pline ce cruzime la care erau supusi localnicii de catre grupurile de talhari care aduceau numai nonorociri, fapte care m-au cutremurat.
Trecand de aceste aspecte, cartea a continuat frumos si firesc, iar Angelica m-a cucerit din prima clipa, prin calitatile cu care autoarea a stiut sa o inzestreze. Pe langa frumusetea naturala incredibila, aceasta fetita este vazuta ca o mica zana a locurilor, inteligenta si intuitiva, iubita de toti cei din jur. Mica fiica de nobil care traieste cu familia sa intr-o crunta saracie are parte de o copilarie frumoasa, alaturi de copiii taranilor din zona, alaturi de Melusina, 'vrajitoarea' recunoscuta a tinutului, de la care invata tainele plantelor de leac .
Am regasit in aceasta carte si o mica parte de istorie a Frantei care mie personal mi-a placut foarte mult. Cu mintea sa limpede si sclipitoare si curiozitatea de care da dovada din plin, reuseste sa se implice in cateva situatii periculoase, si sa mai iasa si basma curata. Si pe buna dreptate dealtfel; e doar un copil..si cine da importanta cuvenita unui copil intr-o intriga care sta la baza unui conflict de stat?


 
La o jumătate de veac de la debutul seriei ce a marcat generații de-a rândul, Anne Golon ne propune o nouă versiune, îmbogățită, a celebrei sale saga care urmărește aventurile tinerei Angelica – o copilă care, în frământatul secol XVI, pornește în căutarea libertăților ce vor face din ea o femeie puternică și independentă.
Povestea debutează în anul 1646, la reședința baronului de Sancé, un castel vechi și dărăpănat, care stă să se prăbușească. Eroina, Angelica, cea de-a doua fiică a nobilului scăpătat, duce o existență aproape sălbatică, cutreierând pădurile și mlaștinile din împrejurimi. Micuța zână are o copilărie fericită, în ciuda sărăciei familiei, a tâlharilor care se năpustesc asupra satului și a tulburărilor sociale care zdruncină din temelii Franța secolului al XVII-lea. Anii trec și, după ce își termină educația la mănăstirea din Poitiers, Angelica află că tatăl ei a promis-o ca soție bogatului și temutului conte de Peyrac, despre care sătenii spun în șoaptă povești înfiorătoare. Tânăra își dă curând seama că nu are de ales și aceasta este singura cale de a-și salva familia. Dar dacă totuși complotul împotriva regelui, pe care îl dejucase în copilărie, i-a marcat pentru totdeauna soarta și viața ei va însemna mult mai mult decât să fie o soție supusă, așa cum pare să-i fie la început destinul?

19.01.2014

Ironia sorții

Nu am salvat bine postarea anterioară, atât de vesela si optimista cum eram.. ca am si simțit cum mi se cutremura lumea!
Soțul meu era plecat din localitate, știam ca se apropie de casa si cu toate acestea, am simțit o neliniste ciudata încă de cand  pus copiii in paturile lor.
Mi-am armat locuința mai mult asa, sa fie,  linistita ca nah, nu dau totuși hotii, chiar acum, chiar azi, chiar la mine-n curte;))), vorbesc cu al meu sot si imi spune ca mai are de condus vreo 100 de km pana acasa si imi deschid frumos laptopul, sa imi fac asteptarea mai usoara.
1 la mana, la nici 10 minute a pornit televizorul din bun senin, televizor pe care eu nu il folosesc deloc~era dat la maxim si m-a speriat 'oleaca'; De ce si cum, nu am idee, doar daca s-au jucat piticii si l-or fi programat sa se deschida singur.
2 la mana, la inca 20 de minute a pornit alarma. Si urla, si urla biata de ea de trezeste toti vecinii daca o las asa. N-am oprit-o din prima, ca deh, am zis ca daca o fi ajuns B. acasa, mai curand decat il asteptam, n-are decat sa si-o opreasca singur, daca doarme in papuci si nu se uita pe ce taste apasa. Si ghici ce? Urla in continuare. O opresc eu, o pornesc iar si ciulesc urechile. Daca-s hotii;)), atunci tre' sa se puna iar pe urlat, tata, daca-s unde nu tre' sa fie, adica la mine-n casa.
 Atunci abia intru in panica, il sun, sperand sa fie totusi el si imi zice ca e inca la mama naibii! Vaaaaiii!!!
A luat legatura telefonic si a si venit echipajul de la firma de securitate, inainte sa ma dezmeticesc..M-au mai speriat si ei o tura, ca au inceput sa traga de toate usile si ferestrele din bun senin si oare cum e sa fii singur acasa si sa auzi ca bubuie si ti se umple casa de lumini?
Sac, da' i-am speriat si eu, nah..ca stateam cu nasul lipit de geam sa vad ce se intampla afara si au dat cu lumina lanternei peste mine in timp ce incercau sa patrunda intunericul in cautarea infractorului, de erau sa cada jos;))) Ha, ha,in scurta convorbire cu sotul meu, nu a binevoit sa le transmita ca sunt in casa, sa fie pregatiti.
Acum rad si ma veselesc, da' atunci tare chinuita si neputincioasa ma mai simteam.
Pana la urma cauza e invaluita in mister. In sistem le-a aparut panica la o fereastra de la o  baie, nejustificata dealtfel,intrucat de frica eu nu am parasit dormitorul, iar semne din exterior nu se vedeau.

16.01.2014

A fi sau a nu fi..normal!

Ne trebuie atat de putin pentru a fi fericiti...si totusi pretindem atatea de la viata, de la cei ce ne inconjoara, chiar si de la noi insine!
Alergam dupa fericire intr-o frenezie nebuna, iar cand parem sa o ajungem in sfarsit, uitam dupa ce alergam de fapt, sau chiar nu ne mai pasa, ori nu mai avem timp de ea!
Uitam ca toate-s efemere si ca intr-o zi vom fi poate batrani, bolnavi si vom ajunge inevitabil sa ne hranim din amintiri..Pai si ce amintiri?
In cinismul si ambitia noastra nu luam in calcul ca pierdem esentialul.
Sa ne bucuram zic de lucrurile mici, mici de tot, care ne umplu sufletul daca ne oferim ragazul de a sta 5 minute, de a sta pur si simplu si de a asculta linistea. Sa-i lasam pe cei din jur sa alerge ca nebunii, in timp ce noi pur si simplu respiram si zambim si ne bucuram ca traim!
Emotiile mele din ultimul timp se refera la familia mea perfecta, pentru care nu stiu cum sa mai multumesc Cerului noaptea, cand in sfarsit se lasa linistea, de ne putem auzi gandurile in sfarsit, dupa ore in sir de chiote si nebunii.
Nu ne putem bucura de multe ori de fericirea lor, suntem prea obositi sau plictisiti. Si nu-i pacat?
Ba da, va zic eu..

Fiecare zi ce trece astfel e pierduta. Nu ne-o mai poate da nimeni inapoi!

Ce propun?

O campanie de veselie! Molipsitoare, nebuneasca, lipsita de maturitate!

Si ce daca se uita nu stiu cine lung dupa mine ca ma trag cu trotineta, ca sar intr-un picior ca in generala sau ca mi-am cumparat husa de telefon cu Hello Kitty?
Si ce daca se asteapta toti sa ma comport ca un 'om mare'?
Si ce daca izbucnesc in ras din bun senin?
Si ce daca imi cumpar acadele si mananc vata de zahar si imi doresc sa vina vara sa ma joc cu apa cu sapun facand baloane?

Asta imi doresc si fix asta o sa fac! Promit solemn!!! Nu altora, ci mie insami!

Si pe deasupra o sa am tupeul sa sfidez toate regulile care o sa mi se impuna si care nu mi se potrivesc, da?





15.01.2014

Review- Privilegiul


O poveste frumoasa, poate cea mai draguta din toata seria de carti de acest gen citite in ultima vreme.
Megan e o tipa absolut normala, desteapta, care incearca sa reuseasca in viata si totusi norocul nu pare de partea ei, in loc sa inainteze, oprindu-se intr-un punct mort. Cartea debuteaza cu detalii despre viata ei de absolventa de Yale, ajunsa la limita subzistentei din cauza datoriilor acumulate in urma finalizarii studiilor.
Intr-o buna zi, insa, se trezeste concediata, propunandu-i-se la schimb un job despre care nu stie absolut nimic.
Un avion si un intreg echipaj pus la dispozitia ei, urmat de intrarea intr-o lume plina de lux si de lucruri total noi pentru ea. Job-ul presupune defapt meditarea celor doua gemene superbe, dar scapate de sub control de care vuiesc publicatiile de scandal. Rose si Sage nu ii fac o primire tocmai prietenoasa, ci dimpotriva, o trateaza foarte prost, insa conditiile par sa fie foarte avantajoase. Daca Megan reuseste sa le mobilizeze pe fete sa studieze suficient pentru a le asigura intrarea la Duke, atunci isi poate lua grija datoriilor acumulate din care pare sa nu mai iasa vreodata in aceasta viata.
 Daca nu, plata saptamanala, cazarea si masa gratuita in conditii de vis timp de cateva saptamani sunt un motiv suficient pentru a accepta intelegerea. Plus ca  mediul in care va trai ii permite sa acumuleze informatii care sa se transforme in articolul vietii ei, cel pe care il asteapta dintotdeauna, un articol de scandal in care sa dezvaluie cele mai intime si scandaloase secrete ale gemenelor si a celor care le inconjoara.
Rasfatatele Baker sunt in pericol de a-si pierde dreptul la mostenire daca nu sunt admise la universitate, ceea ce vine ca o lovitura asupra lor si le face sa reflecteze asupra deciziei de a o accepta pe Megan drept profesoara a lor .
Megan primeste un ajutor nesperat si in urma unei mici 'neintelegeri' ajunge sa fie considerata una de-a lor, iar in scurt timp gemenele lasa deoparte platosa care le inconjoara si se arata asa cum sunt in realitate: niste biete fete bogate, care inca mai sufera in urma mortii parintilor lor, dar care se au doar una pe alta si atat.
Acest episod este unul de autodepasire si pentru Megan, care se redescopera si incepe sa-si vada calitatile pe care pana atunci le tinuse ascunse, crescuta mereu in umbra surorii sale desavarsite, frumoase si talentate.
Cartea se apropie de final, evident cu demascarea sa, cu pierderea increderii pe care gemenele o capatasera in ea si cu scena in care ea pleaca fara nici un ban, ca o fugara, revine in locuinta sordida din care plecase si singura sa sansa sa supravietuiasca e sa o ia de la 0, ca si chelnerita.
Finalul merita savurat in liniste, mi-a placut mult de tot, ca si intreaga carte.
Nu vreau sa spulber misterul;)
Spun doar atat, pe parcurs apare si o poveste de dragoste care se frange odata cu plecarea sa si care e posibil sa aiba totusi un final fericit, dupa atata suferinta!;)











Ce şanse ai să te descurci în lumea celor bogaţi şi privilegiaţi?
Megan Smith a absolvit Universitatea Yale şi are planuri mari – dar datorii şi mai mari! Când e concediată de la tabloidul la care lucra, i se oferă un plan B: să fie profesoara Fabuloaselor Gemene Baker, cunoscute mai mult pentru uriaşa avere pe care o vor moşteni şi pentru petrecerile scandaloase decât pentru rezultatele la învăţătură.
O slujbă imposibilă? Poate, dar, dacă va reuşi, răsplata va fi pe măsură.
Însă gemenele n-au de gând să lase distracţia deoparte pentru o lecţie de algebră. Şi nici să-şi piardă vremea cu Megan cea ştearsă. Megan descoperă repede că, dacă va reuşi să joace rolul unei adevărate fete bogate, poate le va învăţa ceva. Dar nu şi-ar fi imaginat niciodată ce-ar putea gemenele s-o înveţe pe ea

03.01.2014

Cum se face print screen?


Iata ca pana acum cateva luni nu stiam si pace cu ce se mananca treaba asta.
Pana nu am fost pusa in fata faptului implinit, in cazul unui retur la Miniprix la care trebuia listat un cod de bare, pentru a fi atasat coletului. Fara acesta, nu mi-ar fi acceptat coletul.
Neavand imprimanta acasa, nu stiam cum sa fac sa nu pierd respectivul cod aparut pe ecran daca as fi inchis pagina asa ca am cerut ajutoare;)
Am salvat cu Print Screen , am atasat captura pe e-mail de unde am descarcat-o ulterior cand am ajuns la o imprimanta.

Asadar, cand dorim sa salvam ceva, apasam tasta Prt Scr ( Print Screen) aflata in partea dreapta sus a tastaturii, dupa care deschidem Paint-ul( eu dau cautare direct din Start- din fereastra de Search, ca e mai simplu, dam click dreapta si selectam Paste sau combinatia de taste Control si  V apasate in acelasi timp si gata! Acum e momentul sa si salvam captura, asta e simplu, stiam pana si eu: File, apoi Save as, denumim dupa bunul plac si gata!

02.01.2014

Iubitul Virtual


In coletul Elefant am gasit mai multe surprize.
Am comandat aceste carti pentru ca aveau reduceri foarte mari, insa nu mi-am pus mari sperante in ele, gandindu-ma doar ca vor fi o sursa rapida si simpla de amuzament in zilele ceva mai libere si atat.
Am avut supriza sa constat insa ca sunt bunicele.
Iubitul virtual este povestea clasica a copiilor de bani gata, ce frecventeaza un liceu de fite si pentru care, pe finalul studiilor nu ii mai preocupa decat balul de absolvire.
In mod normal, m-ar fi atras mult ideea aceasta de actiune, insa aici parca a fost totul putin previzibil. Ori am trecut eu peste acest nivel si nu am mai avut rabdare suficenta pentru anumite detalii pe care eu poate nu as fi pus accentul.
Asadar, Vivi si Lane incearca sa o ajute pe prietena lor Isabelle sa treaca peste momentul despartirii de prietenul sau care a binevoit sa o insele in vazul intregii scoli, cu putin inainte de balul de absolvire, lasand-o fara partener.
Cele doua prietene stiu bine ca Shawn are capacitatea de a se face iertat imediat ce isi propune acest lucru si vor cu orice pret sa evite acest lucru. Asadar, creeaza un profil pe un site de socializare si vor sa o atraga pe Isabelle in discutie. Nu e nevoie de nici un efort, Isabelle se dovedeste a fi dornica sa cunoasca oameni noi, insa balul se apropie  si ea tot nu are partener.
Astfel, cele doua prietene gasesc persoana potrivita sa joace rolul din spatele contului imaginar creat, in persoana lui Jonathan, care ii va fi si insotitor, desi inselaciunea este destul de grava si ele nu iau in calcul de la inceput riscurile la care isi expun prietena,printre care cel important e cel de a se indragosti de Jonathan.
Balul se dovedeste a fi un succes, totul pare sa se fi incheiat, insa Isabelle nu este doar frumoasa balului, ci e si o fata desteapta, care isi da seama la un moment dat ca ceva se intampla si le pregateste lui Vivi si lui Lane o mare supriza;)







Este absolut perfect!
De-ar fi şi real...
Când Shawn, iubitul lui Isabelle, o părăseşte pe aceasta cu doar o lună înainte de balul de absolvire, Lane şi Vivi, prietenele ei cele mai bune, se hotărăsc să treacă la acţiune.
Din câteva mişcări pe tastatura calculatorului, creează pe MySpace pagina lui „Brandon”, băiatul perfect care s-o scoată pe Isabelle din această relaţie nefericită. Ce păcat că e doar virtual!
Dar fetele au şi la asta o soluţie: îl atrag în planul lor pe Jonathan, un băiat incredibil de sexy de la alt liceu, care să joace rolul lui Brandon. Însă când Vivi se îndrăgosteşte de Jonathan, iar Shawn face tot posibilul să reia relaţia cu Isabelle, întregul complot pare a se nărui…

01.01.2014

Hollywoodul e ca un liceu de fite

Am citit cartea pe nerashflate!
Simpla, ușor de citit, ca o lectura de weekend, fix ceea ce aveam eu nevoie acum!
Mi-era dor sa ma uit la un film lacrimogen de Crăciun si sa intru in atmosfera specifica, insa am preferat sa citesc. Aceasta carte face parte din ultima comanda plasata pe elefant.ro.
Taylor, o tipa absolut normala si draguta prefera sa își lase tinutul, prietenii, iubitul, pentru a explora Hollywood-ul.
Primeste postul de asistenta la un cunoscut studio cinematografic si reuseste incet, incet, dar cu succes sa se integreze in acea lume in care initial nu isi gaseste locul.
Face o gramada de greseli, insa are norocul sa primeasca a doua sansa, nu doar sa isi pastreze postul ci sa fie si promovata, sa se gaseasca fata in fata cu idolul sau de o viata, isi gaseste si iubirea si reuseste sa o pastreze, dar cel mai important, isi da seama ca este valoroasa prin ceea ce este, nu prin hainele pe care le imbraca si prin aroganta specifica lumei stralucitoare la care adera.

 TAYLOR HENNING are douăzeci şi patru de ani şi tocmai a primit jobul visurilor sale: asistentă la un important studio cinematografic. Răutăcioşi, colegii ei încep imediat s-o submineze, iar ea înţelege că expresia „Hollywoodul e ca un liceu de fiţe” este cum nu se poate mai adevărată.
Nici la şcoală Taylor nu se pricepuse prea bine să-şi facă prieteni – prin urmare, cum ar putea ea să se descurce acum în lumea intrigilor?
Când face însă cunoştinţă cu dezinvolta Quinn – o adolescentă de şaisprezece ani, fiica şefei sale –, are o revelaţie: poate că această „regină a stupului de albine” o va putea învăţa cum să răzbească în industria filmului.
Quinn o ia sub aripa ei ocrotitoare şi, curând, Taylor înregistrează primele victorii împotriva principalei sale rivale, Kylie. Dar în momentul în care Quinn o sfătuieşte să-i fure acesteia iubitul, intervine un lucru neprevăzut în scenariu: Taylor se îndrăgosteşte de el! Va reuşi ea să se comporte ca o fată rea, ca să obţină ceea ce-şi doreşte?