Marea debarasare

Visez de ceva vreme la un stil de viața minimalist.
Mai ales ca am 3 copii cărora le trebuie milioane de lucruri, iar care nu le trebuie, le adaug eu, sa fie acolo.
Asta ca sa nu mai spun ca întreaga viața am fost cam ca harciogul.
Chit ca a fost vorba de felicitări scrise/primite in copilărie, chit ca era o lumânare ce-mi amintea de cineva anume, o mapa cu informații/bilete de avion/vouchere de călătorie, hărți din destinatiile noastre, cutii/coșulețe/ borcanele/ambalaje/reviste, haine, jucării si amintiri de tot felul etc , pe toate le-am adunat si adunat si adunat pana am ajuns in situatia de a nu mai STI ce si pe unde ar putea fi lucrurile necesare in casa, d'apoi nebuniile astea.

Nu-mi pot imagina de unde nevoia asta de a acumula toate prostiile posibile si imposibile. Inca de cand eram mica adunam toate mărgelele si pietricelele frumoase găsite.

Imi plac mult si hainele, iar norocul de a purta măsuri relativ mici si plăcerea de a beneficia de toate chilipirurile pamântului a agravat problema. O greutate ce a fluctuat in ultimii 10 ani, odata cu cele 3 sarcini a distrus orice șansa la normalitate. Sperând mereu sa ajung la greutatea inițială am păstrat lucruri care nu imi mai erau potrivite.

Copiii mi-au luat si ultima fărâma de discernământ. M-am gandit ca dupa primul copil vine al doilea si i-ar putea folosi una-alta. A doua insa a fost o fetița foarte cocheta sosita dupa vreo 4 ani jumătate, ce mi-a dat toate planurile peste cap. Nu a acceptat nici macar pijamalele de la fratele sau. Asa cam am cumpărat in continuare lucruri necesare sau ca sa fie acolo, ca-s frumoase:)!

Curățenia in casa ajunsese sa fie un coșmar. Pe toate etajerele si rafturile stăteau ticsite toate amintirile de la nunțile la care am fost si la care n-am fost :)), altfel încât atunci cand era musai sa le îndepărtez de acolo, le plasam de fapt in alta parte, ca sa le mut înapoi cu prima ocazie.
Cand ma plângeam ca n-am ajutor la curățenie, prima idee primită era cea de a aduce pe cineva sa ma ajute. Cum Dumnezeu insa sa ma ajute cineva cand doar eu știam unde pot găsi ceva in haosul acela. Ar fi trebuit sa stau cel putin o săptămana sa fac ordine inainte de a aduce acea persoana:)).
Tot citind despre eliberarea sufleteasca pe care o poate aduce o mica debarasare, încercam cu jumătate de inima sa mai dau câte ceva din casa.
S-au tot ivit ocazii, am dat o cutie, doua, trei, insa n-a fost niciodată de ajuns. Cu toate acestea, nu m-am dat bătuta.
De cel putin vreun an, ori de câte ori simțeam ca ma sufoc in propria casa, făceam un efort si scoteam câteva sacoșe de lucruri care simțeam ca ne prisosesc.
Chiar a fost un an productiv din punctul asta de vedere.

Ei bine, odata cu schimbarea adusă de începerea anului școlar, am simțit ca ar trebui sa ma eliberez si din punctul asta de vedere.

Haine de copii, haine de adulti, încălțăminte, lenjerii, paturi, prosoape, jucării, cosmetice, mici mărunțișuri.. Cutii întregi de donații.
Tuturor le-am gasit loc lângă USA de la intrare, făcând loc nu altora:)), cum as fi facut acum o vreme, ci lăsând loc mai mult de joaca si de respirat in voie.
Duminica seara am si daruit o parte din ele.  Chiar daca era seara târziu si a trebuit sa mergem cu toti copiii dupa noi..
M-am simțit eliberată, fericita, usoara si cum mai vreți voi.
Deci da, erau balast! Un balast fara de care pot trai linistita multă vreme fara a-i simți vreun moment lipsa.
Asadar voi continua. Inca mai sunt multe lucruri de care ma pot lipsi.

 In continuare voi face si alt Exercițiu:
 - Voi încerca sa merg la cumpăraturi doar cu lista in mana, pentru a evita sa merg dupa lapte si sa cumpăr toată oferta existenta doar pentru ca era la reducere. In acest fel voi elimina depozitarea a zeci  de lucruri in câte 5 exemplare, de se rup rafturile, cand in partea din spate nici nu ajung sa vad ce mai am. Plus ca risc sa expire uitate acolo, lucru care mi se întâmpla deseori.
- Voi limita cumpărarea de dulciuri pana nu se consuma cele cumparate deja, adica un dulap întreg!?!! E grav, va spun eu! Insa chiar vreau sa remediez problema, iar asta nu-mi poate aduce decat bine, in reducerea consumului ca si in reducerea sumei cheltuite pe lucruri nesănătoase.

Parca sunt alt om!
Libertatea se obține si in acest mod. Prea ne legam de lucruri , cand amintirile ar trebui păstrate in suflet.

La mulți ani!

A mai trecut un an!

Un an care noua ne-a adus un bebelus sănătos si vesel.

Anul trecut pe vremea aceasta, 'fugeam' din spital cu invoire, dupa ce Craciunul il petrecusem acolo:( Era un viscol cumplit si o ninsoare atat de mare incat am plecat pe propria răspundere. Îmi doream sa merg măcar la o prajitura dupa externare, insa vremea era prea schimbătoare si nu era vreme de pierdut. Am ajuns însă acasă cu bine, iar bebelusa a așteptat atât cat a trebuit ca sa fie bine.

A urmat un an nu prea usor:), insa încununat de bucurii mici si atât de multe încât ne-ar fi si greu sa ne enumeram.

Un an in care am făcut atât de multe lucruri incat ne miram si noi.

La 5 luni Erika a fost la Predeal, a făcut împreuna cu noi traseul de pe Transfagarasan si a urcat la Babele si la Sfinx, a văzut Pelesul, curtea de Argeș, etc.

La 5 luni si jumătate a urcat cu noi pana pe Rarau, aproape de Pietrele Doamnei, împreuna cu frații săi.

Dupa 6 luni a ajuns  in mod repetat la poalele Ceahlăului, in Rezervatia naturală de la Izvorul Muntelui.

Nu a fost mult si nu a fost departe insa pentru noi a însemnat mult sa le oferim chiar si atât.

In rest am muncit si am crescut alături de copii, am zambit si ne-am bucurat de sănătate si noroc in adevăratul sens al cuvântului.

Am reușit sa fiu alături de bunici poate mai mult decât in alți ani, sa le aduc un zambet si lor si gândul ca nu m-au crescut chiar degeaba:)! Îmi doresc sa-i mai am mulți ani de acum încolo, măcar cu starea de sănătate pe care o au acum.

Ce mi-as dori pentru anul ce vine?

Nu prea multe.. Odihna si relaxare:)))

Odihna ori va fi ori nu va fi. Cel putin in ultimele nopți bebelusa si-a făcut de cap, asa ca speranțe prea mari nu-mi fac:)))

Referitor la relaxare, am mai spus eu de curand ca e musai sa-mi programez ca la carte viitoarele ocazii, altfel timpul trece si nu reușim sa ne bucurăm de el.

- In Februarie am pregătit o serie de bilete- la Milano;

- in Aprilie alta serie la Roma;

- in Iunie mi-as dori sa revad Parisul, cu ocazia zilei mele de naștere, insa îmi suna a cliseu asa ca poate obțin o alta destinație:);

- in Iulie ar trebui sa plecam la mare cu tot familionul, tot in Albena la Kaliakra pe principiul ca drumul ce-l stii e cel mai usor. Mi-este cumplit de greu sa ma pornesc in necunoscut cu toti 3 micutii. Astfel, macar stiu ce ma asteapta, stiu ca e Ok si cel mai important: e usor si rapid de ajuns acasa, in Romania.Încă nu am reușit sa facem plata, insa se va întâmpla curand.

- in Septembrie-Octombrie mi-as dori o fuga scurta la mare in 2. O programez de mult timp, insa nu s-a găsit timpul pana acum.

- tot pe atunci, mi-ar plăcea mult de tot sa gasesc o croaziera cu zile putine, sa nu lăsăm copiii prea mult 'singuri'.

 

Printre cele enumerate, vreau sa ajung la Sibiu, Sighisoara, Sinaia, Bran, Brașov, Rasnov mai pe indelete. Fiind relativ aproape, poate reușim sa le legam una de alta si sa rapim 2-3 zile măcar pentru acest lucru.

Ar mai fi multe pe lista, insa nu vreau sa-mi fac inima rea:))), e ok si atât.

In rest, pun pe lista sănătate, voie buna si atâta înțelegere câtă e nevoie ca sa avem inima multumita si plină!

Sa nu uitam de iubire. O vreau in continuare la fel, pentru mult timp de acum înainte. Sunt atât de recunoscatoare ca a fost sa fie asa!

 Am fost binecuvantati sa ne găsim...si mai important de atât: sa rămânem împreuna. In acest an se vor împlini 14 ani din acel moment. Cel in care Doamne-Doamne ne-a pus fata in fata pentru prima data. Pentru mine 14 e un număr special, o sa fie sărbătorit ca atare:), probabil tot printr-o fuga de acasă.

Cam atât pe azi! Gandurile au venit de la sine, razlete si dezordonate.. nu le mai editez ca-si pierd din Farmec;)!

Va doresc La Mulți Ani, zâmbete sincere si inima plină de bucurie in aceasta noapte si in tot anul ce vine! 

Înconjurati-va de oameni dragi si nu stati singuri si tristi, deoarece meritati tot ce e mai bun, iar asta vine la pachet cu dragostea, de orice fel ar fi ea.

Pupici

A fi sau a nu fi..normal!

Ne trebuie atat de putin pentru a fi fericiti...si totusi pretindem atatea de la viata, de la cei ce ne inconjoara, chiar si de la noi insine!
Alergam dupa fericire intr-o frenezie nebuna, iar cand parem sa o ajungem in sfarsit, uitam dupa ce alergam de fapt, sau chiar nu ne mai pasa, ori nu mai avem timp de ea!
Uitam ca toate-s efemere si ca intr-o zi vom fi poate batrani, bolnavi si vom ajunge inevitabil sa ne hranim din amintiri..Pai si ce amintiri?
In cinismul si ambitia noastra nu luam in calcul ca pierdem esentialul.
Sa ne bucuram zic de lucrurile mici, mici de tot, care ne umplu sufletul daca ne oferim ragazul de a sta 5 minute, de a sta pur si simplu si de a asculta linistea. Sa-i lasam pe cei din jur sa alerge ca nebunii, in timp ce noi pur si simplu respiram si zambim si ne bucuram ca traim!
Emotiile mele din ultimul timp se refera la familia mea perfecta, pentru care nu stiu cum sa mai multumesc Cerului noaptea, cand in sfarsit se lasa linistea, de ne putem auzi gandurile in sfarsit, dupa ore in sir de chiote si nebunii.
Nu ne putem bucura de multe ori de fericirea lor, suntem prea obositi sau plictisiti. Si nu-i pacat?
Ba da, va zic eu..

Fiecare zi ce trece astfel e pierduta. Nu ne-o mai poate da nimeni inapoi!

Ce propun?

O campanie de veselie! Molipsitoare, nebuneasca, lipsita de maturitate!

Si ce daca se uita nu stiu cine lung dupa mine ca ma trag cu trotineta, ca sar intr-un picior ca in generala sau ca mi-am cumparat husa de telefon cu Hello Kitty?
Si ce daca se asteapta toti sa ma comport ca un 'om mare'?
Si ce daca izbucnesc in ras din bun senin?
Si ce daca imi cumpar acadele si mananc vata de zahar si imi doresc sa vina vara sa ma joc cu apa cu sapun facand baloane?

Asta imi doresc si fix asta o sa fac! Promit solemn!!! Nu altora, ci mie insami!

Si pe deasupra o sa am tupeul sa sfidez toate regulile care o sa mi se impuna si care nu mi se potrivesc, da?

Pisoi