Plecam la mareeee!

Da, in sfârșit!
Astept momentul asta de doi ani! Vara trecuta am ratat ca niște blegi marea. Ne-a fost frica sa rezervam ceva, in contextul in care am născut in Februarie si rezervările pentru early booking se cam fac pana-n Decembrie. Iar eu cum am facut sărbătorile de iarna legată de pat in maternitate, tremurând daca ajung sau nu la termen, numai planuri de vacanta nu as fi fost încurajată sa-mi fac😜!
Mai apoi s-a născut Erika! Fix de Ziua Îndrăgostiților! Mda, a fost foarte romantic, singura intr-o așteptare infernala! M-am trezit la 6, sperând ca intru in operație prima😜, însă au fost urgente si am ajuns ultima, seara târziu! Cu Bebeluș abia născut, din nou, ce planuri sa-mi fac? Trebuia sa aflu măcar daca doarme vreo secunda si daca tace vreo secunda! Nu de alta, da' eram pățită! Măcar acasa nu aude nimeni gălăgia, intr-un hotel nu puteam risca sa fiu decazata pe motiv ca suntem scandalosi peste măsura!😅😂😂
Cand avea vreo 6 luni si începea sa fie treaba buna, buna măcar cat sa îndrăznim a pleca de-acasa era deja in plin sezon; 3 zile la mare m-at fi costat salariul pe jumătate de an.
Ha!!! Nu merci! Zgarciobul din mine a preferat sa nu!
Mare, mare prostie! Nu mai fac asa ceva!
Cu bani n-am rămas, cu vacanta nici atat! Amintiri de unde?? Si tot asa..

Așadar maine- ce vorbesc eu??- AZI plec la mare!
N-am bagaje făcute, nu am pregătit nimic!
Nimic nou sub soare, însă eu plec!
❤️❤️❤️

Viața e frumoasa! O rog sa ma ierte atunci cand ma apuca nebunia si afirm ca-i de rahat!
Nu-i vina ei ca avem așteptări prea mari uneori, iar alteori nu facem nimic pentru a ieși la lumina!
 Chiar e frumoasa! Si suntem singurii care avem puterea de a schimba ceva!

Așadar, bucurati-va de ea!

Sunt datoare cu povesti de la Milano, Roma si Bruxelles! Voi rămâne datoare in plus cu Albena, însă încet-încet ma voi actualiza!

Despre bucuria de a iubi pana la cer si inapoi

 Imi doresc sa ajung in weekend la bunicii mei, dragii mei bunici care mi-au luminat copilaria si care mi-au facut-o perfecta cu cana de lapte proaspat muls la micul dejun si bucata de mamaliga pastrata calda sub perna de la masa de seara.. care, desi sunt adult, ma asteapta tot ca pe un copil, cum m-au privit intreaga viata.
Le simt deja bucuria din inima si lacrimile din ochi, atunci cand intram valvartej in curte si desi vederea nu le mai e atat de buna cat sa ne vada prin fereastra mica a incaperii in care am crescut, totusi ne recunosc din prima clipa, dupa zgomotul pe care-l facem.
Suntem 4 acum, nu mai sunt doar eu;); Au capatat la pachet un nou nepot pe care sa-l iubeasca, in persoana sotului meu si doi prichindei care i-au transformat in strabunici.
Sunt batrani si nu tocmai in putere, ii iubim si ne iubesc si ei, asa cum doar ei stiu.
An de an mi-am sarbatorit baietelul in curtea lor, iar in acest an, luna aceasta am sarbatorit pentru prima data fetita. Am facut deranj si zgomot cat pentru o mie de copii, iar la sfarsit ne-au multumit( tot ei!!!) pentru ca am ales sa facem asta din nou alaturi de ei.
Nu vreau sa imi imaginez clipa in care acest mic obicei al nostru va lua sfarsit, vreau doar sa profit la maxim de zilele pe care le mai avem de trait alaturi de ei.
Ma rog sa fiu si eu vreodata o bunica atat de iubita.

Pompon din sacosa de plastic

Din pacate nu am retinut sursa si nici nu am fotografiat rezultatul singur;))