Imi doresc sa ajung in weekend la bunicii mei, dragii mei bunici care mi-au luminat copilaria si care mi-au facut-o perfecta cu cana de lapte proaspat muls la micul dejun si bucata de mamaliga pastrata calda sub perna de la masa de seara.. care, desi sunt adult, ma asteapta tot ca pe un copil, cum m-au privit intreaga viata.
Le simt deja bucuria din inima si lacrimile din ochi, atunci cand intram valvartej in curte si desi vederea nu le mai e atat de buna cat sa ne vada prin fereastra mica a incaperii in care am crescut, totusi ne recunosc din prima clipa, dupa zgomotul pe care-l facem.
Suntem 4 acum, nu mai sunt doar eu;); Au capatat la pachet un nou nepot pe care sa-l iubeasca, in persoana sotului meu si doi prichindei care i-au transformat in strabunici.
Sunt batrani si nu tocmai in putere, ii iubim si ne iubesc si ei, asa cum doar ei stiu.
An de an mi-am sarbatorit baietelul in curtea lor, iar in acest an, luna aceasta am sarbatorit pentru prima data fetita. Am facut deranj si zgomot cat pentru o mie de copii, iar la sfarsit ne-au multumit( tot ei!!!) pentru ca am ales sa facem asta din nou alaturi de ei.
Nu vreau sa imi imaginez clipa in care acest mic obicei al nostru va lua sfarsit, vreau doar sa profit la maxim de zilele pe care le mai avem de trait alaturi de ei.
Ma rog sa fiu si eu vreodata o bunica atat de iubita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu