Am amintiri minunate din perioada copilariei!
Copil unic la parinti, crescut la bloc si tinut in casa 20 de ore pe zi, mai ales vara, cand parintii erau la munca si eu incuiata in casa pana la ora 16, cu interdictia de a descuia usa cuiva, dara-mi-te sa mai si primesc pe cineva in casa, va puteti imagina cum scapam ca dintr-o colivie atunci cand ma faceau pachet si ma trimiteau ai mei la bunici.
Ce viata, ce distractie, ce bucurie! Aruncam incaltarile cat colo si le mai luam inapoi in picioare toamna, cand venea vremea de plecat din nou la bloc! Imi aruncau ai mei hainele cu totul cand ma luau acasa, nu mai aveau cum sa faca nici macar carpe din ele. Rupte, patate, distruse de garduri, copaci, cirese negre, iarba, animale de tot felul etc.
Cate lacrimi izvorau pe nesimtite din ochii mei, cata tristete purtam in suflet stiind ca vremea vacantei s-a dus si incep din nou restrictiile, temele si hainele calcate perfect...
Mi se strange sufletul chiar si acum, desi au trecut peste 20 de ani de atunci. Ai mei copii nu vor putea simti nicicand libertatea aceea imbatatoare si datatoare de viata!
Bunicii mei sunt prea batrani ca sa ii chinui eu acum cu grija celor mici ai mei. I-ar tine cu mare drag, dar cum pot eu sa-i las cand stiu ca abia eu le fac fata, cu greu.. si nu-s deloc in varsta;))
La tara mi-e sufletul tot si nu ma simt bine daca odata ajunsa acolo nu merg eu sa-mi culeg cu mana mea un fruct din copac, o leguma de pe rug, sa mangai un iepuras si sa caut un ou in cuibarul cald inca.
Cand pot, ii duc si pe ei, imi place cand vad cat sunt de receptivi si de interesati de tot ce se intampla in jurul lor. Acum nu mai stau la bloc, dar universul lor tot este relativ limitat. Am o curte mare si o serie de copaci fructiferi, tufe de mure, zmeura, agrise, insa tot nu e destul sa ii tina ocupati si mereu interesati.
De aceeea am zis mereu ca 'tzara' asta pe care multi o blameaza si vor sa o faca sa scada in valoare in ochii celor tineri si usor impresionabili imprima o educatie fantastica unui copil, invantandu-l ca viata nu e chiar asa usoara, ca banii/ mancarea/ produsele pe care le comsuma zi de zi nu pica din cer si ca unii muncesc din greu pentru a le obtine.
La Tara e un concept unic, ce aduce familia impreuna, undeva intr-un colt de rai de langa Bucuresti, oferindu-le tot soiul de activitati care sa-i tina aproape, fericiti si ocupati in timpul care il au la dispozitie.
Activitati pentru copii sunt multe, mult mai multe decat cele pe care le-am insirat deja mai sus.
Nu e greu de ghicit ca sectorul care ma incanta cel mai mult este cel de animale. Cele prezente acolo ma duc cu gandul la zoo, vazand ce numeroase sunt, dar nuuuu, la zoo nu ar fi niciodata atat de fericite si de bine ingrijite. Frumoase si iubite, recompenseaza din plin cu rodul lor pe cei ce le ingrijesc! Sunt minunate!!!!
Stiu sigur ca micutii mei ar fi topiti numai sa le arat imaginile.
Activitati pentru parinti sunt si mai multe si la multe dintre ele nu m-as fi gandit ca exista la noi. O plimbare cu caiacul cu siguranta mi-ar aduce putina adrenalina iar o sursa de produse bio pe care sa le iau acasa la plecare e nepretuita!
Voua v-ar placea viata la tzara chiar si numai pentru cateva ore?
Eu va garantez ca nu se compara cu nimic din ce ati trait pana acum!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu