Plutesc

Senzatia asta de deja vu nu-mi da pace!
Ma simt de parca as fi esuata pe o insula pustie, intr-un calm fantastic! O mare limpede, toata pentru mine, o plaja intinsa, pe lungimea careia sa pot hoinari culegand cochilii la care am visat o viata intreaga..
Mda, asta e urmatorul vis al meu! Sa merg la mare primavara sau toamna tarziu, sa-mi aduc acasa un sac intreg de cochilii din acelea pe care le pastram cu sfintenie pe mobila din sufragerie cand eram mici, pe care le puneam la ureche incercand sa captam sunetul marii agitate!
Am zis! Nu acum, nu la anul, dar e pe lista!
Asta ca sa nu ma mai plâng de lipsa de ambitie si de determinare;)

Apoi mi se pare ca as fi pe-un nor! Unul roz! Plutesc, plutesc, plutesc!
Inca nu pot sa cred ca se întâmpla asta..ieri am avut o zi extraordinara.. Cu lacrimi in ochi, cu speranța, cu convingere, cu senzatia ca nu merit! Ba da, merit! Merit din plin! Si voi avea tot ceea ce imi voi propune vreodată! Uite-asa, de nebunie!
Dimineata am zambit înainte de a deschide ochii! Știam ca nu e un vis, e ceva real, sansa mea de a fi un om mai bun, mai fericit, mai împlinit!
Imi mai trebuie ceva in viața asta?? Nu, le am pe toate cele care contează cu adevărat.
30 mi-a adus o rasturnare de situație minunata!
Cadoul meu perfect, chiar asa, neambalat si fara funda roz!