Se afișează postările cu eticheta vara bloggerilor.. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vara bloggerilor.. Afișați toate postările

03.07.2014

Cum ajungem la Paris: BILETE DE AVION de la DTS TRAVEL AGENCY

Va povesteam aici nu de mult de planurile noastre de vacanta!
Mai sunt aproximativ 2 saptamani pana atunci si nu ne mai gasim locul. Parca nici o vacanta nu a fost atat de asteptata si de dorita.
Stiu ca acum, cei doi copilasi fiind ceva mai maricei, ne va fi mai simplu si vom putea profita si noi, parintii de soare, de mare, de plaja si de tot ceea ce ne ofera hotelulierul ales. Iar ei vor percepe altfel decat in anii precedenti ideea de recompensa dupa un an intreg de gradinita/ scoala, cu rezultate frumoase.
Vom pleca spre litoralul bulgaresc cu masina proprie, ca de fiecare data. Drumul nu e foarte scurt, insa mereu am calatorit incepand cu ora 4-5 dimineata, astfel incat sa mergem pe indelete, sa trecem vama fara graba si pana-n ora pranzului sa ne si cazam si sa luam prima masa de pranz.
Noi asa ne-am obisnuit, insa tare ne-ar fi comod sa zburam cu avionul o ora-doua si sa ne trezim pe alte meleaguri.
Poate ati observat ca am scris mai rar in ultima vreme. Am avut o perioada de apatie si de mare leneee;)), cum mi se intampla mereu cand ma intorc dintr-o mica escapada, fie ea si scurta de o zi! In acest caz a fost vorba de 4 zile.
Au trecut deja 2 saptamani de cand m-am intors de la Paris si tot nu mi-am intrat in normal.
A fost de vis!
Va spusesem eu ca va voi povesti curand despre experienta aceasta, care este unica, asa cum au fost de fapt, toate cele dinainte.
Primul pas! Contactare agentie de turism!
Al doilea pas! Studiere oferte, rezervare bilete de avion si bifat cazare si pe-aici ti-e drumul!
Daca ar fi dupa mine, alt mijloc de transport nici ca as alege vreodata. Imi place de nu mai pot cursa prin aeroport, mai ales cand suntem in intarziere. Slava Domnului, nu am avut ocazia niciodata ghinionul sa ramanem pe langa din cauza intarzierii, desi am fost cat pe ce de multe ori.
Zborul a durat 2h 40 si mi s-a parut atat de luuung, incat nu mai aveam rabdare.

  
 
Nu ma interesasem nici  macar cum putem face sa ajungem la hotel. Nu am vrut sa stiu nimic dinainte. O singura poza cu hotelul vazusem, aveam listate toate informatiile gen vouchere, bilete, adresa, etc dar atat.
Aeroportul Beauvais este la o distanta maricica de Paris, pe care evident ca nu o prevazusem. Ma uitam acum pe internet sa va spun exact. Esta vorba de 90 de km, de parcurs intr-o ora si 10 minute.
Stiam doar ca transferul se poate face cu un autobuz al carui bilet costa 17 euro, bilet pe care daca l-as fi cumparat de acasa prin intermediul netului, as fi platit ceva mai putin. Nu cu mult, asa ca nu m-am obosit.
Am gasit usor autobuzul, era fix la iesirea din aeroport, e imposibil sa-l ratezi, toata lumea merge intr-acolo. Tind sa cred ca 17 euro nu e mult deloc, desi eu m-am strambat cand am achitat biletele pt 2 persoane dus-intors si am dat 68 de euro. Acum 7 ani, cand am aterizat pe Charles de Gaullle am ajuns in Paris cu maxim 3-4 euro fiecare. Mi s-a parut mare diferenta, dar si distanta a fost notabila.
Cu intarzierea avionului de vreo ora, cu transportul spre Paris mai bine de o ora, ne-a prins miezul noptii pe drum. Ma temeam deja ca va trebui sa apelam la un taxi in caz ca e ora prea inaintata si nu mai circula mijloace de transport in comun.
A fost ok. Se circula! Si inca din plin. Nu mi-a fost dat sa vad atata trafic la o ora asa inaintata pana acum.  In calatoriile noastre, am cam evitat mijloacele de transport pe noapte din motive lesne de inteles.
Daca luam autobuzul, aveam maxim 2 statii de parcurs dintr-un punct de legatura;))). Noi am fost 'isteti', am luat metroul. Si am mers si am mers si am incurcat statiile de metrou cu cele de tren pret de vreo ora pana am ajuns.
Un cartier rezidential de poveste Bois Colombes foarte aproape de o statie de autobuz si de gara Les Bruieres care sa faca rapid legatura cu centrul Parisului si zona la Defense, un hotel curat de 3 stele, dotat cu de toate.
Ne-am cazat dupa ora 1, 30 noaptea. A doua zi va spun drept ca nu-mi era a ma trezi, asa de bine ma simteam, odihnita si fara nici o graba.
 
Am luat-o pe indelete, spre Luvru, dupa ce am coborat la statia de metrou La Concorde si am strabatut domol gradinile Tuileries, am sezut pe un scaun, ne-am pozat langa piramide, dupa care am pornit spre Notre Dame. Am mers si am mers...si am mers de-am ametit! Am ajuns pe jos la turnul Eiffel mergand de-a lungul Senei. A fost o cu totul alta experienta decat la prima intalnire cu Parisul. Atunci alergam in disperare sa vad si sa cunosc tot mai multe! Acum am savurat!
 
 
Ne-am luat bilete pentru toate mijloacele de transport in comun pentru  3zile incheiate pentru intreg Parisul( zona 1, 2 si 3), sa nu avem teama ca intram pe vreo linie pe care sa nu fi platit. A costat aproximativ 25 de euro/persoana, meritati cu prisosinta, incat am facut un adevarat maraton.

 

A doua zi am vrut sa ajung la Disneyland. A durat aproape o ora, fiind in afara Parisului si pe langa biletele noastre, a mai trebuit sa achizitionam bilete pentru zonele neacoperite de acestea, in valoare de 4,5euro/ persoana/ o calatorie.
 Nu am intrat, doar am facut cateva fotografii. Biletul ar fi costat 81 euro/ persoana, era deja trecut bunisor de ora pranzului si parca ora inchiderii era 17. E posibil insa sa ma insel si sa fi fost 19.
Pe drumul de intoarcere am oprit la statia Vincennes si am aruncat un ochi si in zona castelului. Frumos!
 
Drumul a continuat spre cimiturul Pere Lachaises, pe care eram cat pe ce sa il ratam, intrucat era sambata si ora de inchidere era 17,30. Stiam ca a doua zi nu imi voi mai putea permite sa ma abat spre el, asa ca am facut rapid o poza cu harta, sa il pot depista pe Enescu;), pana nu ne dadeau afara paznicii;)) L-am gasit la tanc!
Mi-a placut mmmult de tot, e un loc special; v-as arata mai multe imagini, dar nu vreau sa credeti ca-s cu capul, sa postez poze cu 100 de morminte;))
Urmatoarea statie: Montmartre!
 Imi pun ordine in ganduri si va povestesc despre ea in curand!
Va astept sa ma insotiti in scurta si fructuoasa noastra calatorie.

02.07.2014

Cuuum? Pustiul are 4 ani si inca nu doarme singur??

E un subiect atat de dezbatut incat mai ca obosesc inca inainte de a incepe!
Am cunoscut mamici care nu se despart efectiv de bebe, de cand il primesc in brate la nastere si pana cand pica de oboseala, probabil... 
Acum depinde de mamica! Depinde si mai tare de bebe!
Cand am nascut baiatul nu aveam nici o proaspata mamica in jur sa ma invete, sa 'fur' din gesturi, din atitudine, din siguranta pe care ti-o confera experienta.
Aveam doar mame si bunici si nici alea prea des, care isi dadeau cu presupusul, incercand sa isi aminteasca de acum 30, respectiv 50 de ani cum era cu bebelus in casa.
Si a fost greu...atat de greu incat singura alinare era internetul. Mr Google stie tot, forumuri sunt slava Domnului pe toate ogoarele. De ce sa intreb in jur si apoi sa jignesc fara sa vreau, nesocotind sfatul atat de pretios?? Nu am primit cele mai utile informatii, multe m-au ingrozit si m-au determinat sa las totul departe si sa ma uit in sufletul meu, ca stie el mai bine ce are de facut.
Noi nu ne-am pregatit in mod deosebit pentru venirea copilului, deh, superstitii de tatic, asa ca a cazut pacatul pe el, cautand innebunit peste tot patuturi pliante, cat timp inca mai eram in spital, astfel incat la sosirea acasa sa aiba locsorul lui.
Un patut pliant pe doua nivele, cu carusel atasat si cu masuta de schimbat bebelusul a fost varianta cea mai potrivita. Nu ne-am dorit mobilier fix, din lemn. Stiam ca vom dori sa mai plecam impreuna in vacante iar aceasta varianta ne permitea foarte usor plierea si transportul oriunde ne doream.
Eram decisa sa-l culc doar in patutul lui!
Totusi, cand il vezi ca plange si plange si plange, mananca din ora in ora, apoi varsa, adoarme mort de foame, ca deh.. se trezeste iar plangand si o ia de la capat, incepi sa te intrebi unde gresesti si daca ai tu cumva vreo problema, ca doar nah, copilul e perfect, tu esti de vina!
Sa fi stiut eu ca se vor sfarsi si astea candva, ma apucam frumos de bifat pe calendar zi dupa zi, asteptand sa implineasca micul galagios varsta de 2, chiar 3 ani si altfel m-as fi bucurat de acea perioada. In schimb, eram ingrozita la maxim de faptul ca nu mai rezistam lipsei somnului si a rabdarii!
Biata de mine...bietul copil...Nu stiam decat sa-l pasez noaptea tatalui atunci cand efectiv nu mai stiam de mine, punandu-mi perna peste urechi, macar sa nu-l mai aud, sau expediindu-l in weekend la bunici, sa obtin un mic respiro.
Si de-aici distractia.
Dupa 1 an nu a mai vrut in patut si pace! A prins gustul somnului la comun cu bunicii, cu manutele agatate de cineva in permanenta si atat ne-a fost! Azi cu plans, maine cu urlete, am cedat in scurt timp, urmand o perioada luuunga de tot de somn chinuit in 3 intr-un singur pat.
Avea 4 ani si era stapanul absolut pe patul matrimonial. Sa radem, sa nu radem..Nu prea, ca nu-i distractiv deloc!
Pana nu s-a nascut sora'sa si a vazut ca doarme singura in patutul ei, nu am avut pic de succes.
Bineinteles ca am dus munca serioasa de convingere, insa pana nu i s-a prezentat o lista intreaga de patuturi in forma de masina, nici n-a vrut sa auda.
Cand l-a vazut pe al lui, i-au sclipit ochisorii si primul gand asta a fost: 
-Maine la gradi am sa spun la toti prietenii mei ca am cel mai smecher pat.
-Pai si daca n-ai dormit in el cum ai sa poti sa le spui asta?

De atunci am inceput o noua viata!
Am castigat dreptul la un somn si o viata linistita! Nu credeam ca poate fi atat de bine..uitasem cum trebuie sa fie;).
Voi cum v-ati descurcat cu somnul bebelusului?