Ce facem la 30 de ani?

• Ne incuiem in casa si nu vrem sa vedem pe nimeni? 

A fost sugestia unei cititoare, care, recunosc, m-a pus putin pe ganduri. Sincer, parca-parca ma batea un gand;))) L-am  inlaturat repede, chiar nu mi-as fi dorit sa intru in depresie cu ocazia asta, sa plang vreo 3 zile si sa ma trezesc fix cand arat mai distrusa cu musafiri neasteptati. O, nu!

• Dam o petrecere mare-mare, pe care sa o pomenim mai ceva decat pe cea de majorat?

 Hmm, poate..Pentru cine isi doreste asta si vrea sa fie in centrul atentiei tuturor. Eu am avut petrecere de majorat maaare, o nunta si mai maaare si nu pot sa spun ca am fost cea mai incantata sa fiu The One. Nu stiu de ce, ca antisociala chiar nu sunt. Pur si simplu am simtit ca as fi putut sa ma simt mai bine altfel. Poate un grup de prieteni tineri si veseli m-ar fi facut sa imi schimb parerea intre timp. In lipsa lor, ne multumim cu ce avem!

• Mergem sa ne rasfatam la un salon de lux?                                                                                                                                                                                                                                  Eventual cu un grup de prietene. Mmm, nu spun nu, cred ca mi-ar placea..Tare! Desi parca mi-ar surade mai tare ca acest rasfat sa fie cu o zi-doua inainte, sa fim frumoase in ziua 'fatidica';)) 

• Ne luam jumatatea de mana si ne facem rezervare la un restaurant frumos.

Petrecem o seara romantica doar in compania lui, cu un cos imens cu flori si sampanie, etc. Neah, de mine nu e treaba asta. Is mai satula de ideea de restaurant decat de orice altceva. Poate sa-mi aduca si doi boscheti de pe marginea drumului, ca as putea fi ceva mai impresionata, daca sunt culesi cu mana lui, decat sa alerge in ultima, dar ultima clipa( cum stiu sigur ca ar face) si ar alege la nimereala florile cele mai scumpe pe care eu nu dau doi bani.

• Fugim de acasa? 

Ei, da, asta e! Chiar fugim de acasa. In ultimii ani cam asta am ales;)

Inchidem telefoanele si fugim in lume!

Pana acum nu am pornit prea departe, din cauza celor mici, insa o fuga la munte sau o zi departe de casa nu mi-a facut decat bine. O zi libera de la munca in cazul meu face minuni, mai ales in momentele aglomerate.

In acest an mi-am dorit sa fac ceva diferit, a fi vrut sa incerc un sport extrem, sau un zbor cu un avion cu 2 locuri, poate o vizita intr-un parc tematic. Nu a fost sa fie! Nu e bai, timp mai e!

A fost insa diferit.

Am gasit in ultima clipa bilete spre Paris. De ce Paris? Pentru ca unul din acele parcuri tematice la care faceam referire era Disneyland-ul. Am ramas fixata pe destinatie, insa mi-am dat seama ca avand doi copii, as fi prea egoista sa merg fara ei.

Nu am avut flori, nu am avut tort, rochie de seara sau coafura noua si nici nu stiu daca imi pare rau vreun pic. Am avut insa un weekend de poveste, in doi.. si ATAT!

Avionul a avut intarziere asa ca ne-am pupat la miezul noptii in autobuzul care ne ducea in oras dinspre aeroport si apoi am mai hoinarit  inca 2 ore in cautarea hotelului. Am ajuns la 2 noaptea la hotel sfarsita ca o baterie. 

Au urmat zile senine in care am cutreierat orasul in lung si in lat si am cautat locuri pe care prima data le-am ratat si a fost insa atat de bine incat as repeta oricand experienta. 

Cu conditia sa imi revin din oboseala!

Va pup! Voi cum alegeti sa va sarbatoriti ziua de nastere?