Prima mea campanie pentru bloggeri

Sunt o comoda.

Am mers mereu pe teren sigur, iar provocarile adevarate m-au speriat dintotdeauna. 

Norocoasa fiind, am avut avantajul sa ma nasc acolo unde a fost nevoie de mine, astfel incat nu am fost nevoita sa ma zbat foarte tare pentru a obtine ceea ce mi-am dorit.

Singurele momente in care m-am simtit cu adevarat parasita au fost atunci cand am pierdut pe cineva drag si apoi, dupa multi ani, din dorinta de a mai avea un copil am dramatizat atat de tare situatia incat cineva de sus mi-a dat o palma dureroasa iar acel copil nu a avut sansa sa lupte pana la capat. 

Din acest motiv s-a nascut acest blog. E al doilea copil al meu. Nu am avut intentia de a ajunge undeva anume cu el, pur si simplu am incercat sa ma rup de realitate cumva si sa incerc o noua abordare. 

Visatoare am fost mereu, cu mintea plina de planuri frumoase, dar parca ceva m-a oprit din realizarea lor. 

 Mi-a placut sa scriu dintotdeauna, insa teama de ridicol a fost mai puternica decat mine.

M-am axat pe lucruri pe care le face toata lumea: munca, munca, munca, putina relaxare din cand in cand si cam atat.

De-a lungul timpului am tot acceptat cate o provocare, mereu din alt domeniu. Mai mica sau mai mare, mie mi-a facut bine sa fiu implicata mereu in ceva nou.

 Acum a venit randul acestui domeniu.

Cu emotii, de parca s-a nascut azi, pornesc la drum in mod public, dupa mai bine de 2 ani de la deschiderea acestui colt al meu.

Nu stiu unde voi ajunge, nu stiu cat voi continua, insa am profitat de Primavara Bloggerilor pentru a relua povestea incheiata inainte de a incepe;)

Multumesc, BlogAwards pentru impuls!