Ca orice om care-i atras de bunăstare, am suferit alături de Maria in aceasta carte, cea care a suferit lipsuri mari in timpul războiului, cu doi copii mici de hrănit si de imbracat.
Dintr-o ironie a sortii, aceasta întreține relații cu ambii bărbați in aceeași perioada, lucru care ii da multe procese de conștiința, insa decizia sa este cea mai buna pe care o putea lua o viitoare mama pentru copilul sau nenăscut.
Deși știa ca ANNa era a soțului sau, dovada fiind ochii verzi ai lui Nemesio, nu cei albaștri ai lui Cesare, si-a promis siesi ca micuța nu va suferi din cauza lipsurilor, ci va trai ca o regina ca unica moștenitoare a averii magnatului.
Abandonată fiind de Cesare, care afla de prezenta unei scrisori ce pomenește de contactul cu Nemesio, Mariei i se declanșează prematur nașterea, fapt ce ii întărește bărbatului convingerea ca bebelușul nu este al lui.
Umilita, aceasta isi ia fetița si pleacă in pragul războiului, dovedind ca nu vrea nimic pentru ea, ci totul pentru micuța! Cesare o găsește si intervine cu rugăminți, cadouri, bani, insa nimic nu o convinge, cu toate lipsurile îndurate decât decizia lui de a o recunoaște pe ANNa ca fiica a sa, in jurul vârstei de 5 ani.
In acel moment viața li se schimba integral, iar aNNa isi ocupa locul pe care iL merita de la naștere.
Povestea copilăriei Annei este destul de dureroasa, acomodarea ei nu a fost ușoară, mediul social destul de rigid si greoi pentru o biata fetița bulversată de atâtea schimbări. Cu toate acestea studiază si se perfecționeaza, trece peste toate răutățile ce inevitabil o înconjoara si undeva in jurul majoratului se logodește cu un băiat de vita nobila care o curtează intens.
Din păcate Anna nu se poate atașa de el, iar dupa o reacție mai Brutala, izvorâta din dorința sa de a se apropia de ea mai mult, ea decide sa-si ia o pauza de gândire, il abandonează si pentru câteva luni călătorește fara o ținta anume.
In acest timp , toate publicațiile ii întorc povestea pe toate părțile. Sa nu uitam ca este o moștenitoare extrem de bogata si urmărită din toate punctele de vedere.
In drumul spre casa, escala obligatorie de pe o insula aproape pustie ii oferă o bucurie incredibila si in același timp o Tristețe adânca. Acolo iL regăsește pe Arrigo, un alt mostenitor de vita nobila, care insa din păcate este însurat. Povestea dintre ei este trăită intens pe perioada prelungirii escalei, pana când Cesare trimite un avion particular sa o aducă acasa pe ANNa pentru a remedia situația. Relația dintre cei doi tineri se dovedește a fi puternica, ceea ce peste aproximativ un an duce la căsătorie.
La moartea lui Cesare găsim o Anna cu ochii verzi destul de blazata, ce simte ca viața trece pe lângă ea in timp ce ridurile se adâncesc si Frumusețea se duce încet-încet si in timp ce simte ca iubirea năvalnica din tinerețe a ramas pe acea insula pustie unde s-a consumat.
Amenințată fiind ca se vor face publice scrisorile lui Nemesio ce ii vizează fix originea, ea se simte depașită de situație si trece oceanul către acesta, sperând ca o va lămuri macar el daca este sau nu tatăl ei. De ce? Pentru ca mama sa, Maria ii mărturisise ca de fapt Nemesio este tatăl ei.
De aici mai las putin suspans, pentru ca finalul este chiar drăguț! ❤️
